Jurnal
daniel elia-clodia
1 min lectură·
Mediu
păpușă de lut
umplută cu jar
pe un scrin din lemn de tei
într-un pod al timpului
clipește
se prelinge singurătatea prin crăpături
pic și pic și pic
în podea dureri umede albastre
ușa nu se deschide
clipește
răsucește clanța cu privirea
ușa parcă șoptește ceva
iar după ce scriu aceste cuvinte daniel elia-clodia îmi rotesc scaunul spre fereastră de ce oare daniel vorbește rar foarte rar și doar cu sine
azi inima lui daniel lasă în urmă un parfum căci vede iubirea mea
013337
0

cu drag,
alex