alchimie

acolade între timpanele noastre ecuații matematice de noapte aprind focuri licurici de niciunde apar spre alintare chiar luna devine o floare de cactus ce însetată ridică nori din ocean acolade între privirile noastre note și corzi melancolie nisipul se mișcă ușor sub tălpi de parcă îl învie un duh clipe în ore rotițe de aur simt de visul cuprinde inima precum o cloșcă oul noi adormim în picioare cu ochii deschiși departe sub văluri de așteptare o întâmpinare răutăcioasă ne pierde venirea si e prelung do conduce pornirea din suflet de sus peste lume