răvaș peste timp

iubitul meu vinovăția nereușitei apasă în carnea mea precum o bombă neexplodată și primitivă cea mai fertilă câmpie degeaba florile se îmbată din apele tale iar soarele atinge primit cu disperare singura mea credință iubirea noastră mă dojenește continuu visam învingerea morții cum nimic nu se pierde se transformă și se rătăcește fără miracol visam să îți devin fata cu cerul albastru sub fruntea maternă razele lunii cosițe împletite să-mi fie am devenit apoi o altă ființă uitând trecutul spre căutarea-ți tocmai în nopțile magnetice ce provoacă furtunile nu mai eram doar a ta eram ostatica unui război al băieților eram premiul ce plângea în brațele unui învingător fără să știe de ce apoi contestam victoria cu îndârjirea celei ce vrea altceva nici o forță nu putea să mă umple cu sine fusesem olivia împărțisem fericirea ori suferința acum eram norma jean cea singură iar palatele de cleștar ale prințului departe în spatele unor nori amenințători presimțeam că există un suflet care ne blestemase cu bezna lui te rog hai să o căutăm noi doi cei din memoria timpului să învingem răutatea ce a modificat lucrurile precum ursirile oamenilor ce apoi nu-și recunosc cum simt se numea baker marry ciudat nimeni nu-mi era matern totul era vitreg iar cineva a hotărât să mi-se spună baker era bestia cea perfidă în sufletul acela de femeie marry baker din cauza ei ai decis publicarea peste suta de ani de la moartea ta a unui document sincer puteam pune două poze una lângă alta norma olivia olivia norma dar peste unicul meu suflet moștenire un tăiș perfind fisura un inconștient străin vroia transformarea mea în altceva supus lui geloziei cumva trebuie să descoperim adevărul ori poate delirul meu nu nu nu altcineva emitea energii ale delirului în viitorul nostru de pe atunci