Iakab Cornelia Claudia

În cinstea unei lungi iubiri
Ți-am făcut un tort, îngerașule
Din galii și din trandafiri
Dar răbdare nu mai am, uitucule

vasile pare sa numere pana si secundele, in lipsa lui serghei. se simte o apasare cap coada si pentru prima oara apare ingrijorarea intre cei doi, amenintarea unei insingurari pentru vasile. de unde si remarcabilul moment cand asemenea unui copil ce exercita asupra papusii tot ce il framanta el se descarca pe sticla goala. si ce ciudat am ras de zece ori si m-am ingandurat doar o data:
\"Adică, eu sunt prost?!
- Ți-ai dat, în sfârșit, și tu seama? Dar dacă mai debitezi inepții, voi fi nevoit să te ignor total! Spuse Serghei ridicându-se și îndreptându-se spre ieșire.
- Cine spune, ăla e! Îi strigă din urmă Vasile, apoi duse sticla la gura, dar, constatând că-i goală, o aruncă pufnind pe canapea.
- Te ignor! Spuse apoi, privind cu ură sticla răsturnată și goală, ca o iubire consumată…
\"

Țopăind de pe o frunză de nufăr pe alta, te asigur că nu am să ucid o rață. Lăsând gluma îți spun că poemul e chiar straniu, dar nu lipsit de semnificații pesimiste.

Cea mai jalnică meteahnă omenească: ușurința cu care uităm sau ignorăm miracolele\"
nu am pentru ca nu am vazut nici picior de miracol vreodata, adica ceva gratis si fulgerator.

Cea mai bună memorie o au cei care se străduiesc să-și uite trecutul.\"
nu stiu de unde e citatul, dar un ceasornicar imi tot soune: o buna memorie e uitare

Am fi mai buni dacă ne-ar măcina păcatele făcute, cum ne obsedează cele pe care le-am ratat.\"
nu am asa ceva pentru ca le-am ratat pe toate

Adoră lucrurile curate. Nu se spală niciodată pe mâini, spre-a nu murdări săpunul.\"
cred ca mai degraba e vorba de nu cide si bacteriile trebuie sa traiasca.

Omul sărac se rușinează de rupturile blugilor șic, chiar dacă valorează mii de euro.\"
omul incuiat se sperie de orice, chiar si cand unii ar face orice pt orice.

Unde e neîncredere, cu greu își face loc trădarea.\"
neincrederea e chiar tradarea, dezertare. sobolanii sunt cei care presimt cel mai rapid cand e timpul, restul mor.

Ești mult mai grăbit și nervos când ai mașină. Nimeni nu receptează mai diform minutul, decât șoferul.\"
eu nu, exceptia confirma regula. viteza imi da ameteli.

Iubirea mistică de aproapele e cea mai egoistă. Iubesc pentru mântuirea mea, nu a celuilalt.\"
bine ca exista interesul cu fesul, dar nu sunt mai atragatori banii ori imaginea?

Geniul e amatorul care face treaba ca un profesionist\"
eu credeam ca e un nebun profesionist, nu un amator care nu-si intelege nebunia.

În magazin, dacă nu știi, nu întreba la ce folosește un obiect. Vei descoperi imediat că îți trebuie.\"
curiozitatea e mama relelor, daca esti posesor de portofel sa inteleg. daca iti plac lucrurile gratis cu siguranta le gasesti si o intrebuintare .

Și trădarea poate fi considerată nobilă dacă e receptată și acceptată cu noblețe\"
un mitocan e nobil daca se insoara cu o finuta. ce usor se face raiul.

Săracul! Deține atâtea proprietăți cărora le este sclav!\" nu, aici nu e invidie... ce tie nu-ti place altuia nu-i face..sau de ce ti-e teama nu te apuca...libertatea e leftera intotdeauna?

\"\"Omul din greșeli învață\". Deci, cel mai învățat e cel care a greșit toată viața. Sau, dacă nu mai greșești, riști să te prostești?\"
omul si greseala, baba si mitraliera.

Nu renunța la un drept. Ți se vor lua și celelalte.\"
bun asa, renunt la o tigare, pentru inceput.

Mai bine lângă un păgân care se îndoiește decât lângă un preot care încalcă.\"
dar care e unul si care e altul?
mai bine langa un sfant viu decat unul mort.
dar care e unul si care e altul?

Cerșetorul e sincer în prima zi. După ce-și potolește foamea, e teatru.\"
cersetorul daca mananca o data e satul toata viata, ce e gratis chiar ingrasa.

Ticăloșia se naște atunci când foamea e mai puternică decât rușinea.\"
bulimicii sunt cei mai ticalosi.
depinde si de fire, unii de foame nu se mai inrosesc, altii lesina doar.

interesanta neputinta din camera siberia...lipsa de adaptare...ori pasarile sunt aduse cu forta din camera ecuatoriala?

poate alex tu nu ai gresit aici:
\"tot ce a rămas după - pasiunea mea, pasiunea mea...\"
poate ca nu era pasiunea lui, ci tot a ta inainte de a te naste. hai sa deschidem acest unghi, ce zici?

\"îi plăcea cum se curbează întunericul
la suprafața lucrurilor
cum se îneacă singurătatea într-o
fântână
ca un pui de motan cu nouă vieți\"
deci vroia pasiunea ta

insa
\"mie îmi plăcea cum se îndoaie
lumina pe sub ușa de brad/ palma
groasă mișcându-se între hârtia
lucioasă și ochiul acela orb/ cărămiziu
foșnetul de hârtie mototolită/
sunetul surd al siluetelor
\"
tie iti placea doar cum raspunde el cu iubire la ce esti tu, te asimileaza, te cauta, te scoate din materie..

poemele tale sunt filmulete de scurt metraj, poetice. ai fi bun in cinematografie.
poemul de azi e partea vizuala a unei compozitii muzicale. probabil un of patologic despre iubire? sau despre sexualitate?
\"culcat în iarbă
doctorul privea la stele prin radiografia mea
o să moară
o să te omoare
o să ne omoare pe toți
îl auzeam șoptind precum greierii \"

Se pare ca muzele cer continuarea unui om cu altul. Frumoasa curgere a cuvintelor. Frumoasa. Imi place intalnirea dintre personaje ca locatie in timp: copilarie/batranete. O descriere reusita.
\"mie îmi plăcea cum se îndoaie
lumina pe sub ușa de brad/ palma
groasă mișcându-se între hârtia
lucioasă și ochiul acela orb/ cărămiziu
foșnetul de hârtie mototolită/
sunetul surd al siluetelor

într-o noapte și-a strâns balaurul
cu ochi roșu. l-a pus de pază prin
debara
- să nu pui mâna aici – mi-a spus
și-a luat pălăria bastonul și
ceasul/ a plecat\"

imi scapa ceva in prima parte....intrezaresc si pierd

\"Un pachet de speranță nu a existat niciodată, în toate kg de cafea, ciocolăți și ciorapi nu a găsit nimeni un kg de speranță.
\"

Ce curgere frumoasa si captivanta! Astept cu nerabdare continuarea.
Iar finalul aparte:
\"Istoria pare scurtă, când se deapănă singură în gândurile tivite de jaluzele și pliuri de timp, acelea între mușcate și leandru.\"

usor amarui umorul, lasat asa sa nu se observe foarte tare:
\"
După alți mulți ani aveam să aflu: nu erau lacrimi de tristețe, ci de un mare chin de la o meteahnă de-a lui, alcoolul.\"

\".... Era ciuruită de timp și de harnicile molii, adia toată a duftul străinătății, o hârtie ce mă făcea să-mi fie cald peste tot.\"

\"...Acum, când bem cafeluța nu căutăm în fundul ceștii bobul, aroma….Ele sunt și nici nu știm acum, cât de mult poate conta în singurătate aroma unui ceai….a unui bob de cafea, acolo, în fundul ceșcuței subțiri!
\"

as tot cauta in text cele mai grele pasaje, grele de frumusete si iscusinta de povestitor.

stiti ce zic eu? nu stiti. zic sau sa nu zic? zic : nu merge. acea delicata stare, revelatia , magnolia nu merge cu expresia de cocalar a lasa balta. nu merge.
ideea era buna, dar a disparut surprinderea fiorului.

am ras cu lacrimi, v-am ciugulit din palma pur si simplu pe traseul uneori intortocheat de idei.
nu pot sublinia nimic pentru ca m-a impresionat totul, cuvant si cuvintel.
asa un amestec de unghiuri asupra unei portiere intepenita in existenta.

ma bucur pentru o initiativa ce a reusit . acum doar timpul aduna rodul...
felicitari!

dragii mei cititori, ce e pe gratis e utopie, fireste...

am inteles ca dupa distrugere/ istm si seism/ cavalerul poet isi zideste sentimentele ca intr-o zi intai de recladire.

ceea ce mi-a placut e insa natura in poem:
\"pe casa cu cariatide și crăpături
păsările din ochiul musculiței de bălegar


fluturi de noapte
urme de flacără-n
stele căzătoare\"

si actiunea nu o mai vad pe cursul poemului
personajele principale devin pasarile printre cariatidele altei pasari-om
cioc cioc necunoscatoare
pasiunea stelelor cazatoare le intareste aripile
au insemne intre pene
iti dai seama dupa ele ca sunt spiritele celorlalte specii
pasarea leu pasarea caprioara pasarea elefan ori pinguin

cum e acum? multumesc pentru impulsul de a perfectiona. mult multumesc!

tot cantecul e magic, poemul mai putin.

multumesc pentru impuls. era ceva in neregula, dar nu gaseam si daca ma apuc repede de cautat variante de obicei sfaram tot, nu mai ramane nimic. se pierde sentimentul meu. uite acum incep sa ma simt astupata de cei ce citesc. am o presiune empatica. ce as vrea sa pot sa imi traduc sufletul mai bine, ce zice, ce face, impusuri si impulsuri. e fascinant! pana ajungi pe coclauri.

acum am modificat.

17 trepte spre liftul doi
mica insula liniste
inele de iarba inele de flori
ramele aerisesc solul timpului
o pasare guraliva pe umeri
un cantec parfumat indecent
de ispititor
fara scapare

luna cinci incepe scufundarea in valuri
portativ stapanit de clipe

priviri ramase in urma
liftul doi urca
usor

ce alunecare
spre scena aranjata
insa cel ce singuratatea
o intreaba
ridica privirea
din sotronul fricii
plin de intelegere

iata zice
esti libera
\"apoi ai dansat
un peisaj crepuscul
te-ai întins pe plajă
cu senzația că marea ajunge la tine
și valurile-ți acoperă trupul cu alge
și trestii aduse de furtună
de pe insulă \"

da aici e o stare ca un parfum cu 80 de ingrediente. am simtit nevoia ca poemul sa te contorsioneze ca cititor, sa fie altfel, sa fie ca sarpele boua. sa fie ca mai in miscare.

dar am apreciat si modul calm si molcom, resemnarea langa soba, iluzia caldurii interioare si uite linistea cum patrunde in oase.