sperjur de primăvară
nici texte sfinte forțându-mi jurământul adevărul nu-l poate lega în tainița secretă cu lacăte forjate din răbdări cum fierul și perle de dorințe rotund genunchi sub fusta verde rotund e cotul sub
ICIakab Cornelia Claudiabla-bla-bla de stare
lungește-te peste conturul albastru cu fața în jos înfige degetele adânc până tic tac-ul cald roșu te va curenta profund a plăcere trage ușor ușor precum ai trage de un prunc în timp ce mama geme
ICIakab Cornelia Claudiaîncetinitorul
. . urcăm cu liftul prima lună coboară pare titanicul agitând pasagerii țipete caută precum niște mâini un colac liftul urcă mai sus de a doua lună ce devine grea trosnește uscat se vor sfărâma
ICIakab Cornelia Claudiamichelangelo și elia-clodia
te-aș recunoaște oriunde sub orice formă ți-ai ascunde firea o domnul meu atât de puternic îndurând minciuna spectacolul unor naturi ce doar primind gândirea au căzut în puțul fără de sfârșit al
ICIakab Cornelia Claudiamonument poetic
sadismul își repede aripile vulturești asupra unui geamăt ce îmi scapă stârvul meu sub trei pietre ancestrale cunoaștere frântă la căpătâi o sabie invizibilă cu vârful otravit în sus lacrima nu are
ICIakab Cornelia Claudiasimple gânduri de apărare
adaptarea timpului la iubirea fără început-sfârșit vocea înțeleaptă rostind limpede formule universale științe complexe ori simple și arte arhitecturi înălțătoare ale vieții energii sufletești
ICIakab Cornelia Claudiazodia leu și elia-rosenrot
spiritul timp în mângâierile sufletului timp găsește inspirația precum un compas măsoară ceva ce numai el știe numără cu atenție spații numai el vede altfel întind mâinile și ele cresc invizibil le
ICIakab Cornelia Claudiamonolog
cu implicații mari spaima iar spaima și nevoia o scânteie de geniu în adâncul apelor ce doare ca o piruetă cu glezna ruptă ascultă-mă viață ascultă-mă fato rezistă nu lăsa brațele-n
ICIakab Cornelia Claudiageniul și elia-clodia
. născut printre stele un suflet unic e unghiul din care focul cu apa cu vântul și pământul se înțelege nemuritor el se simte precum dragostea dar e iubirea ceea ce supune opusul să fie iluzie apa
ICIakab Cornelia Claudiaprea departe
. uneori vine solul iubirii își deschide tolba la ușa timpului tău cauți emoționat o pecete anume citești rândurile de zece ori tot ce atingi prima oară fie durere fie bucurie se transformă în aur
ICIakab Cornelia Claudiascurtă intensificare a coșmarului eliei
. o lume abătută mergând în totală neștire străbătută de fiorii unui timp ce nu găsește salvarea înghesuită între toți elia nu mai suportă începe să alerge țipând cei din jur se dau la o parte
ICIakab Cornelia Claudiaochiul eliei
. doar într-o clipire de geană castrează razele străine ca o sfera neagră rece cu apele pure miezul de pământ lasciv protejează semințele iubirii
ICIakab Cornelia Claudiadoi nebuni
închide ochii te rog imaginează-ți ce zic lumina de un albastru închis vine din cerul îndepărtat pe linia întunericului precum o poartă facem bulgări din magnetul așternut moale peste tot aruncăm
ICIakab Cornelia Claudiacerul cu părul bălai
liniștea începe la un capăt al orizontului și se pierde în celălalt trec oamenii momentul ăsta te fură cu totul învăluie e un vas pur și simplu apa curge peste margini cu picuri de urme unsuroase
ICIakab Cornelia Claudiaelia-clodia și misterul
. respirație în infraroșu gură la gură sub apele de început e încă doar un contur vag unidimensional întunericul apasă întunericul cum stânca o altă stâncă mi-a zis e sora ta mi-a zis ești chiar
ICIakab Cornelia Claudiaar putea fi magic
. totul e acolo dedesubt cum primăverile sunt iarna semințe mi-aud razele scurse pe zidurile de carne trandafirii au petale fluturi zboară revin pe aceeași tulpină cana legată de inima
ICIakab Cornelia Claudiaexperiment
frigul acut lasă urme în zăpadă măsura lunii dogoarea cronică lasă urme pe nisip măsura lunii oamenii nu lasă vreo urmă doar iluzii iubirea e o ciornă pătată de sânge nathaniele
ICIakab Cornelia Claudia