doi nebuni

închide ochii te rog imaginează-ți ce zic lumina de un albastru închis vine din cerul îndepărtat pe linia întunericului precum o poartă facem bulgări din magnetul așternut moale peste tot aruncăm unul în altul fuuuugi ne trec prin trupurile din fire de vis distorsiuni ne simțim cum vibrăm fiecare altfel dimensiunea își deschide tot mai multe urechi ne ascultă cu mare atenție veselia și se îndrăgostește rău nu doar atât mai rău mult mai rău cel mai nu deschide ochii așteaptă încă un pic o să se audă chemarea răsăritului întâi un foșnet ce dă fiori apoi te simți prins de o căldură ce te rotește și te rotește până amețești daniel râde acum e rândul meu dă-mi chitara fermecată ne întoarcem acasă