experiment

e interesant experimentul tau si ma opresc cu atentie asupra lui, pentru ca e un alt punct de privire in ceea ce priveste tehnica de reprezentare. invat de la voi.
melodia e parte din intreg, finalul poemului o leaga de idee, vocea guturala te atrage subliminal spre spatiile libere dar nedefinite ( masura lunii in tot ce inseamna punctul fierbinte si raceala umbrelor ) ca sa ne impotmolim de iluzii, pentru ca dragostea poate deveni un sentiment atat de dureros incat nu mai ramane suflu sa/l poti descrie..
e straniu..e ciudat cat de multe incap intr/un Om..
de asta spun, poemul tau se muleaza perfect pe linia melodica. transmite..

cu placerea lecturii,

Linea

si da, poemul transmite!!! si singur si luat ca tot cu melodia... din nou aflu in poeziile tale acelasi strigat, din nou nathaniele... As spune ca oamenii lasa cea mai adanca pata din lume pe nisipul fierbinte/rece - dragostea cronica-masura lunii -.
cu drag,
alex

ma bucur ca am reusit sa transmit ceva din ceea ce ma macina.

Mi-a placut si experimentul, desi m-am obisnuit cu maniera unica a Eliei de a transmite stari...merg sa citesc si celelalte personale (apropo, in opinia mea, personalele tale sunt adevarate poeme...)pe care intre timp, le-am ratat!...

nu prea sunt poeme...daca as avea o exprimare mai aleasa poate. acum imi place sa descopar ca am stari si idei. imi place jocul de-a inspiratia.