Visele lumii sunt în pericol
războaiele precum arsurile cu țigara pe antebraț oamenii prin adăposturi visele lăsate afară în cel care ridică un copil din ruină în pâinea împărțită între doi străini într-o mână întinsă într-o
poem la chimie
hipotalamus hipofiză suprarenale cortizol adrenalină în circulație amenințarea o formă de foame maiestos apare măria sa stresul ca un poet care se așază în pieptul tău și îți scrie
autobiografia unei lumânări
un punct de lumină rupe întunericul forme apar apoi sensul spațiul învață din nou să existe ceara ce plânge, clipa ce scade lumina se vede pe sine, subtil materia curge pe
curajul are forma umbrei
cumva umbra mea a trecut în față ca și cum ar ști drumul o urmez învățând întunericul la colțuri ezit dar ea mă așteaptă este singura parte din mine care nu se teme
Mai mult ca perfect
am lăsat defectele la vedere geamuri sparte prin care se vedea cerul și nu s-a prăbușit nimic nici cerul nici oamenii nici inima mea care bătea stângaci și s-a făcut ziuă lumina poate
Raport zilnic
dimineața mă pornesc greu ca un vârstnic cu lombosciatică mi-au spus că sunt vechi și m-am conformat oamenii vorbesc la prânz despre lucruri mari eu dau din cap ca și cum aș avea
protocol
așa a fost scris că poate fi simplă, viața asta, extrem de simplă doar să nu punem prea multe întrebări și să zâmbim din tot sufletul atunci când doare dimineața să ținem inimile la
ora exactă
cineva a reglat ceasurile după o inimă care nu era a noastră acum suntem mereu într-o întârziere necontrolată : dragostea vine prea devreme și trece prea târziu iar liniștea când nu mai
îndreptar de folosire a ironiei
primo : „zâmbește, dar nu prea mult altfel o să creadă că minți” secundo: „când întrebi ce mai faci, fii pregătit ca omul să-ți spună chiar ce mai face” tertio: un fel de umbrelă într-o
nota de plată
era pentru toate serile în care am tăcut în loc să spun ceva, pentru toate diminețile în care am mințit că sunt bine, și pentru toate improvizațiile care credeam că mă fac fericit nu puteam s-o
2020
agățați de telefoane ca de perfuzii oamenii-facebook socializează cu oamenii-instagram și creează știri; știri cu oameni-numere, multe numere numere roșii, numere verzi, numere negre -
despre gânduri și mesteacăn
- nu e bine, mă, nu e bine deloc! pe cine ai mai văzut tu, în zilele astea, să-și plimbe gândurile, așa, fără botniță? - da’ nu le plimb mă, nu le plimb mă tot cară ele de-o vreme de
Omul cu regula
la fel ca tatăl lui la fel ca bunicul și mulți alți înaintași Cafeluț este cel care stabilește la fiecare început de an ce va fi în trend, cool sau supertare sistemul reacționează
drepturi de autor
desfac o sticlă de vin alb nimic desfac o femeie nimic mai desfac o femeie nimic sparg geamul, trag apa, zugrăvesc bucătăria muza șervețel nu vrea și gata! deodată îl văd și
femeia poem
muza se joacă cu puța-n vama veche nu are chef azi de plictiseală iau istoria literaturii române și sparg geamul cel mare ......................................... ea calcă atent printre
Matrioșka
copilul doarme cu capul pe inima mea tic tac tic tac visează cum bate cu degetul într-un pepene copt are în față un cuțitaș de aur și-un vas de lut taie-l copile, de vrei, fără teamă, e
alt text cu Eu
Vorba lui Cioran „Toate apele au culoarea înecului” „Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii și nu mai ajung în pământ” iulie se plimbă în pielea goală Eu îi privește sânii cu
al treilea text cu Eu
Vorba lui Călin: „așa cum este, nu este” „trebuie să fim atenți cu Eu. ultima dată nu a fost văzut” fiecare gest era sorbit de crâșmă ca un shot de tequila pe stomacul gol fiindcă
al doilea text cu Eu
Vorba lui Luț : „ orice problemă are o rezolvare ; dacă nu are, înseamnă că nu este o problemă ” „Eu merge destul de mult cu spatele . este un stil de viață” când iese în public cară în
text cu Eu
Vorba lui Niu : „ e mai ușor să scrii o poezie decât să scrii un frigider ” „În acest text există o masă. ea se numește masa lui Eu” Eu s-a născut pe un șervețel alb chiar pe
oamenii din buzunar
1, 2, 3 . te-am bătut românia acum treci acolo în piață pune capul și numără până îți ies toți oamenii din buzunar apoi singură ca o târfă duminica du-te românia de te roagă să-ți
Umbla un tigru prin oraș
globuri trendy brazi care își caută ultima chirie oameni ce-și plimbă Crăciunul prin vene printre ei, orașul mesteca liniștit dimineața caldă de decembrie privind plictisit un tigru
stau cu șapca pe ceafa si mestec tabac
totul a început de la Mark D. mi-a spus că se plimba singură pe străzile Londrei i-a văzut ochii și de atunci îi e frică îsi scarpină ceafa și îsi potrivește des cercelul din nas într-un ciob din
Directiva consiliului CE 89/622/CEE
nu am fost în Tecuci niciodată când o să ajung în prima crâșmă o să când ajung în prima crâșmă o să-mi aprind o țigară și o să și o să afirm cu toată convingerea că o să afirm
