Doru Emanuel Iconar

Nicolae Bogdan Groza și-a lansat cel de-al doilea volum de poezie. Cu o prefață a poetei Daniela Luca, ce deschide cu eleganță itinerarii înlăuntrul „introspecției de un autenticism aproape

Am început liceul cu dreptul. Profesorii: multe pretenții, exigenți, dar cumva mi se pare firesc. Unii sunt prietenoși, alții duși cu pluta. ( Nu am de gând să specific, pot intra într-un maaaaare

Deschid ochii. 5: 30. Afară, beznă. Opresc ceasul. N-are rost să-l trezesc și pe Andrei. Încă. Am răgaz să ocup baia cel puțin 15 minute. Prind viteză. Ar trebui să mă lăudați. Mă mișc mai repede

Am plecat spre Cisnădioara nehotărât, speriat, nemulțumit, mai mult împins de la spate de mom, îndemnurile zânei, curiozitate și picul de regret al celui mai bun prieten, truditor în ale scrisului ca

sub crugul lunii miroase-a proaspăt pelin până și roua

Moșul în cojoc - luminându-i cărarea praful stelelor

Tocmai m-am reîntors din călătorie. Destinația: Chișinău. Surpriza anului pentru mine: am câștigat festivalul de creație literară „Iulia Hașdeu” – secțiunea poezie. Locul I între atâția

după-amiază - miresme pipărate de crizanteme octombrie-n prag aromește pe ramuri galbene fețe

risipă în parc frunzele își arată fețele-arămii târzie clipă gutui îngălbenite lucesc pe ramuri

soare la apus; pârâu printre mesteceni nici un peștișor Dragonul pe cer; printre spicele de grâu copii aleargă

liniște de mai doar albine zumzăie în asfințit arțar auriu far solitar veghează oglinda mării

april e aici răzbate din frunzișuri cântecul mierlei în pantoful vechi o pânză de paianjen plină de rouă

Martie iarăși - din cuib de neagră humă albul ghiocel.

Trăiri intense – noaptea îți dăruiește mănunchiuri de vise

Lucrurile se limpezeau puțin câte puțin. A aflat ușor cine schimbase casetele de la camerele de luat vederi. Era polițistul care adormise în noaptea furtului. Dar acesta era convins că pusese casete

Nu avea decât un indiciu, mașina necunoscută ce staționa de două zile la colțul pieței. Aici în metropolă, faptul nu ar fi trebuit să pară neobișnuit. Totuși, ceva anume îi atrasese atenția doamnei

Ierni viforoase – în casă, abandonat, moșul așteaptă