Haiku ( 3 )
sub crugul lunii miroase-a proaspăt pelin până și roua
Haiku ( 2 )
Moșul în cojoc - luminându-i cărarea praful stelelor
Dragonul pe cer
soare la apus; pârâu printre mesteceni nici un peștișor Dragonul pe cer; printre spicele de grâu copii aleargă
În noapte
Trăiri intense – noaptea îți dăruiește mănunchiuri de vise
Mărțișor
Zloată peste tot - sărutul de adio cu un ghiocel
Ador
Ador când ninge plin, Când soarele-i senin, Când, printre fulgi de ger, E liniște în cer. Ador zăpezi ce scriu Pe-albastrul cenușiu, Că iarna e-n cuvânt O pace pe
Primăvară
Din gunoiul Cel scârbos, Iese alb, Și e frumos, Ca să rupă Iarna-n două Face lucratură Nouă.
Sunt
Sunt M-am născut dintr-o pagină de carte, Sunt un poet renăscut, Și nu oricare, ci Labiș Nicolae. M-am întors pe pământ Să termin ce-am început. Nu vreau să fiu o
Albastru
Frunză albă pe albastru, Uite un nor sihastru Alungat de vânt, el pleacă În lumea îndepărtată. Frunză verde și albastru Vreau și eu un cer măiastru, Sub luceferi, în neștire,
Picur de ploaie
Picur de ploaie Albă, albăstruie, vie, Apă ai căzut din cer, Limpede și străvezie, Stropi de primăveri. Din cer, ca o stea ne vii Curios să vezi pământul, Picuri albi, ca fluturi
