Dragonul pe cer

o imagine supradimensionata artistic despre ceea ce ar putea fi clipa de viata in care bucuriile unui anotimp se impletesc amagitor cu etapa trecatoarei copilarii;

aprecieri,
amalia

Prefer primul haiku din \"Poeme pe retina\"(reusit foarte acest subtitlu de ciclu):

Vad prin ochiul pictorului acest tablou cu mesteceni si paraul grabit!
printre pietre niciun pestisor! Fain! O zi buna!

doruleț,
așteptam o explozie de la tine și uite c-a venit.
da, primul micropoem e unul reușit, așa cum remarca și doru dorian, ai pictat un tablou frumos cu un apus printre mesteceni și un pârâu leneș, aș zice eu, în care vin liniștile să se-mbăieze.
da, doruleț. ai pensulat un adevărat tablou de toamnă. așa-l văd eu în mintea mea.

felicitări!
cu drag,
teo

Da, Amalia, e soare, vară, încărcată cu toate bucuriile anotimpului și vârstei prin care trec.
Mulțumesc pentru trecerea ta. Mă onorează.

Doru Emanuel

Soarele la nadir, ca un dragon de foc...
Pârâu printre albi mesteceni, spice de grâu unduind...
Peștișorii de aur, copiii care aleargă spre ziua ce va să se nască...

Un soare blând și nopți cu lună plină
pentru prietenul meu, Doruleț!

3D,

surpriză neașteptată dar plăcută trecerea ta. Nu mă miră preferința ta, îți cunosc parte din tablouri, cele accesibile pe net. Formația ta de pictor își spune cuvântul. Dar eu văd și al doilea tablou, poate pentru că experiența nu mi-e străină. Ridic zmee de câte ori merg la cabană. Lanuri se-ntind în fața ei. Iar pârâul și mestecenii sunt undeva în dreapta.
Mulțumesc de trecere.

Doru Emanuel

Si al doilea haiku are o atmosferă deosebită si un dinamism ciudat pe doua tarâmuri, copii alergând printre lanuri sa înalțe zmeul cât mai sus, o victorie a copilăriei. Felicitări!

Dorulet, bine ai revenit!
si eu cred ca al doilea text este mai aproape de haiku, in simplitatea necesara se insinueaza ludicul, bucuria vietii, bucuria naturii
felicitari! ( se putea la vers 3 - \'gâze si copii\', ideea de alergare se subintelege...altfel n-ar fi dragonul pe cer?!)
si primul text e bun, dar parca prea simplutz, descriptiv, pictural, pierde sensul ascuns al haiku (noi stim ca asta vrei chiar daca te feresti de cuvant)
bravo, foarte elaborat si bine gandit,
cu prietenie

Teodor,

De ce explozie? Până la explozie este cale lungă. Deocamdată acumulez. Uite, n-am făcut decât să-ți ascult îndemnul. Primul, am credința că este un haiku. Am primit și confirmări în această direcție. Mă bucur că îți place, mă întristez că celălalt nu îți sugerează nimic. Al doilea este un micropoem, se pare nu foarte reușit dacă spune atât de puțin deși Dragonul sau zmeul la noi, are multe înțelesuri. Dar poate numai pentru mine.
Mulțumesc de semn și pentru constanța încrederii tale în mine. Îmi dă putere.

Cu drag,

Doruleț

Îmi place interpretare dată dragonului ca imagine a soarelui, ați văzut începutul, nașterea zilei, a bucuriei, zmeul pe care îl ridicăm în seninul zilelor de vară ale inimii.
Dragonul meu are și alte înțelesuri. Dacă ar fi să amintesc doar câteva. Constelația Dragonului tocmai părăsește bolta anunțând secerișul apropiat. Asta după ce a însoțit cultura grâului din aprilie.
Ne luptăm cu dragonul, luptându-ne cu propriul sine pentru deschidere si curățenie, dar și cu mrejele iluziilor universale Și cum știu ca va e dragă istoria, încă unul. Dacii și-au construit țara cu imaginea constelației Dragonului pe care îl venerau, imaginea acestuia regăsindu-se în steagul lor.
E fascinantă experiența unui drum printr-un lan de aur.

Vraja nopților cu lună plină să-nflorească în toate zilele și-n poveștile pe care le veți așterne spre bucuria noastră.

Doruleț

Hei, George,

ai surprins foarte bine cele două planuri, cele două tărâmuri la care m-am gândit și la care cred că numai copiii și prea puțini adulți au acces.
Mulțumesc. Te mai aștept

Cu drag

Doruleț

prietene doruleț,
revin pentru a-mi împlini gândul
referitor la al doilea micropoem, nu am spus că nu-mi place. el este lafel de reușit ca și primul numai că cel vizat de mine m-as uns la suflet ceva mai mult datorită vârstei.
sigur că aducând argumente față de cel de-al doilea, e lafel. cum să nu spun nimic despre dragonul de pe cer care e un simbol? la fel grâul și copiii.
sensurile mesajului le-ați deconspirat așa că nu-mi revine altceva decât să spun
că zmeul tău va zbura tot mai sus...

cu prietenie, doruleț și iartă-mă pentru neglijență. n-a fost intenționat.
dar uneori dimineața devreme, tot să fie cinci, înainte de a merge la activitatea (profesională)de zi cu zi, citesc pe fugă primele postări și desigur mai greșesc...

același,
teo

Aveți dreptate, primul poem, sper și al doilea, este pictural, de acea se numesc „Poeme pe retină”, titlu sugerat de o foarte bună poetă și prietenă. Aveți dreptate și în privința haiku-ului. Cum abia învăț, ceea ce am postat sub titlul „Poeme” sunt încercări născute pe acest drum, versuri care m-au mulțumit suficient încât să îndrăznesc să le grupez și uneori să le și postez.
Iarăși mi-ați lăsat impresia că pe undeva, cumva, simțim la fel. Asta pentru că ați remarcat altfel al doilea poem, mai ales simplitatea, care poate spune mult, mai mult decât te-ar lăsa să crezi la o citire superficială.
Nu se poate „gâze și copii”, amintiți-vă regulile de bază din haiku.
Încă ceva; un haiku are o încărcătură mai degrabă de melancolie decât bucurie și ludic. Cel puțin la noi. Nu sunt sigur că este valabil și pentru niponi. Când voi ști mai multe, și sper să învăț pentru că am întâlnit un nipologist din Chicago interesat de poemele mele, voi spune mai mult.
Mulțumesc de trecere și semnul de apreciere. Sper că veți mai trece.

Doruleț

Doru, felicitari pentru poema. Primul este un haiku original, lent, fluent si descriptiv, respecta metrica. Al doilea se apropie de haiku, dupa cum Eugen a spus anterior dar este mult mai animat, poate si din cauza copiilor care ghideaza zmee prin lanuri de grau. Amandoua au culoare si sunt placute citirii.

Felicitari Doru!

Dorulet, ce-ar fi: in loc de „gâze și copii”, sa fie \'copiii fluturi\'(e drept, imagine onirica, dar adaptata spiritului asiatic)
sigur, ai dreptate, am fost \'luat de val\', deoarece mi-a placut atat de mult si voiam sa elimin verbul, cazand in alta capcana...
sper sa se intereseze cat mai multi prieteni de tine, meriti cu prisosinta, dar...nu uita ce te-am rugat intrun comm mai vechi...fi tu insuti si tine cont:
guns do not kill - people do!!!
fly, fly my little butterfly!
cu prietenie,
eugen

Marius,

Mulțumesc pentru analiza făcută versurilor mele. Mă bucur că ți-au plăcut.
Da, ai dreptate al doilea nu este haiku, dar nu îndrăznesc să spun nici despre primul că este. Nu încă. Sunt la început de drum. Dar am profesori buni. Printre ei și doamna Tirenescu, prin pagina căreia au trecut azi.
Sunt convins că într-o zi îți vei găsi drumul și vocea proprie. Talent ai.

Doru Emanuel

Ți-am urmărit comentariile. Ești o surpriză plăcută.

D.

Revin și eu. Îmi pare rău! Cred că am așteptări mai mari de la tine decât de la alți vizitatori ai modestei mele pagini. Deci nu am ce ierta, poate tu să mă ierți pentru aceste nejustificate pretenții. Sunt un mic tiran cu prietenii. Sau răsfățat?
Știu, e greu să citești zeci de texte și să lași din când în când comentarii pertinente. Ce să mai spun dacă acest lucru se petrece la ore atât de matinale când eu și alții dormim încă.
Da, ai dreptate cu primul poem, și pe mine mă mulțumește mai mult decât al doilea, însă al doilea, prin multitudinea de înțelesuri ar trebui să se apropie mai mult de un posibil haiku. Dar poate nu am suficient talent.
Voi mai lucra la el. Promit.

Cu prietenie,

Doruleț

Hai să eliminăn verbul, dacă trebuie. O variantă. Mai bine? Ce spuneți? Sper că nu e o variantă „obosită”?!

Dragonul pe cer
printre spicele de grâu
joacă de copii

Numai că se pierd din sensuri. E senzația mea. Am dreptate?
E plăcut să construiești ajutat, vorba prietenului George.

Doruleț


P.S. „guns do not kill - people do!!!”
Who can „kill” a child that give every one and every where just love, friendship and a big, big hug?
Can you? Can?

Doru, sunt sigur ca in doamna Tirenescu vei gasi un dascal de exceptie care sa te ghideze spre caile intelepte ale cunoasterii. Primul cam este haiku (revenire).

Cat despre cuvintele adresate mie, iti multumesc si ca raspuns pot sa iti zic ca mi-am gasit drumul de mult timp si vocea interioara de asemenea.

Multumesc!

\"Dragonul pe cer;

printre spicele de grâu

copii aleargă\"
reiese o atmosfera stranie, reala-fantastica, cu suisuri si coborasuri, in care zmeul-dragon (zborul, puterea, furia, nemurirea etc) e imblanzit de puritatea copiilor. in spate, culoarea graului copt anima si rotunjeste peisajul.

cu prietenie,
andrei t

mă bucur că ți-a plăcut poemul, unul din cele mai dragi mie, chiar dacă nu este cel mai bun. Este cel în care am reușit, spun eu, să construiesc acea dimensiune “reala-fantastică”, exact cum ai descris-o, proprie copilăriei, acolo unde sunt eu, cel adevărat.
Mulțumesc. Mă surprinzi. Nu te vedeam în pagina mea atât de altfel față de ce se postează pe site.
Te aștept oricând chiar dacă mă vei critica.

Doru Emanuel

dragonul pe cer

soare la apus
pârâu printre mesteceni

O lume plină de sperantă...Mi-a plăcut să descopăr universul din poezia unui adolescent!

Încep prin ați mulțumi de trecerea printre micile poeme postate.
Trebuie că ai un suflet „de adolescet” pentru că, deși nu este cel mai bun din ciclul „Poeme pe retină”, ai ales unul din poemele dragi mie.

Doru Emanuel