Paul nu pășise niciodată prin sanctuarul cast al iubirii adevărate, fiindcă moștenea – se întreba mereu de la cine – o emotivitate, uneori, exacerbată în fața femeilor. Nu semăna din acest punct de
Existența fiecăruia dintre noi este un iter ineluctabil. Unii îl străbatem umili, târându-ne pe brânci. Renunțând fără luptă la visurile noastre. Ascunzându-ne după explicații ce nu se susțin, dar
Rezemat în furca gândului, Gheorghe aștepta un semn al țarinei. Era la Răpciune și bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însuflețindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de
Pitici pe creier
PRÃVÃLIA DE POMPE FUNEBRE A LUI TACHE ROȘCULEȚ SE AFLA PLASATÃ ÎNTR-UN LOC STRATEGIC. Ca să aibă un vad bun. Colț cu biserica Teiuș și cu ieșire la străzile ce dădeau spre
AUTOGARA RAHOVA PÃREA UN LEVIATAN CE ÎNGHIȚEA LACOM FIZIONOMII ȘI TRUPURI. Soldați tunși chilug, cu câte o valiză de lemn în mână. Vopsită, musai, verde. Cu boneta militară vârâtă la mișto pe sub
Student fiind, am încercat mereu să pun pe muzică versurile eminesciene. Abia acum, am descoperit o melodie a formației britanice Procol Harum, compusă in 1967, A Whiter Shade of Pale, pe a cărei
Cristi privi de pe crugul cerului la casele ce abia se mai vedeau, ca niște puncte fosforescente. Se întoarse către Forfax și îi șopti:
- Atunci, când ți-am zis că nu sunt pregătit, nu am mințit!
Simțea că trebuie să meargă la baie, deși somnul i se impregnase pe gene ca un păienjeniș bine țesut. Menit să-l atragă și mai mult în capcana nopții. Dar trebuia să pună capăt unei necesități
Se pornise dinspre munte un vânt tăios, ce biciua obrajii zilei. Ninsese toată noaptea și împrejurimile, acoperite de cerga grea a zăpezii, păreau caligrafii de cristal. Rafalele de vânt, contopite
EI