Poveste de Crăciun
Se pornise dinspre munte un vânt tăios, ce biciua obrajii zilei. Ninsese toată noaptea și împrejurimile, acoperite de cerga grea a zăpezii,
EIEmil IliescuHotel Tranzit
Paul nu pășise niciodată prin sanctuarul cast al iubirii adevărate, fiindcă moștenea – se întreba mereu de la cine – o emotivitate, uneori, exacerbată în fața femeilor. Nu semăna din acest punct de
EIEmil IliescuLa început a fost Cuvântul
Existența fiecăruia dintre noi este un iter ineluctabil. Unii îl străbatem umili, târându-ne pe brânci. Renunțând fără luptă la visurile noastre. Ascunzându-ne după explicații ce nu se susțin, dar
EIEmil IliescuLitografie
Rezemat în furca gândului, Gheorghe aștepta un semn al țarinei. Era la Răpciune și bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însuflețindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de
EIEmil IliescuPitici pe creier
Pitici pe creier PRÃVÃLIA DE POMPE FUNEBRE A LUI TACHE ROȘCULEȚ SE AFLA PLASATÃ ÎNTR-UN LOC STRATEGIC. Ca să aibă un vad bun. Colț cu biserica Teiuș și cu ieșire la străzile ce dădeau spre
EIEmil IliescuDecebal și Napoleon
AUTOGARA RAHOVA PÃREA UN LEVIATAN CE ÎNGHIȚEA LACOM FIZIONOMII ȘI TRUPURI. Soldați tunși chilug, cu câte o valiză de lemn în mână. Vopsită, musai, verde. Cu boneta militară vârâtă la mișto pe sub
EIEmil IliescuPrintre stele - I I -
Cristi privi de pe crugul cerului la casele ce abia se mai vedeau, ca niște puncte fosforescente. Se întoarse către Forfax și îi șopti: - Atunci, când ți-am zis că nu sunt pregătit, nu am mințit!
EIEmil IliescuPrintre stele - I -
Simțea că trebuie să meargă la baie, deși somnul i se impregnase pe gene ca un păienjeniș bine țesut. Menit să-l atragă și mai mult în capcana nopții. Dar trebuia să pună capăt unei necesități
EIEmil IliescuPoveste de Crăciun
Se pornise dinspre munte un vânt tăios, ce biciua obrajii zilei. Ninsese toată noaptea și împrejurimile, acoperite de cerga grea a zăpezii, păreau caligrafii de cristal. Rafalele de vânt, contopite
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - IX -
16 iulie Am fost trimis napoi la Bayreuth și am fost înlocuit cu Ion Dospinescu din Vișinești. Când am plecat de la neamț soția lui Maria mia dat o bucată de pâine mare o cafea cu lapte și zahăr.
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - VIII -
2 mai 1917 Muncesc la munca câmpului e cam greu pentru mine căci toată viața am stat printre mărfuri ori în spatele tejghelei cârciumii mele. Da eu nu mă plâng. Prizonierii detașați pentru
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - VII -
Cuvintele, pe care Vasile le iubise atât de mult și pe care le așternea zi de zi pe carnețelul cheltuielilor sale zilnice, când era acasă, îl părăsiseră la ferma lui Strofel. Se ascunseseră în
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - VI -
Am putea, folosind uneltele imaginației, să retrăim alături de Vasile zilele și nopțile prizonieratului său. Să încercăm să ne îmbrăcăm cu aceeași haină a suferinței, ca și el. Să îndurăm foamea și
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - V -
În seara Învierii, Vasile scoase din buzunarul uniformei sale ponosite de prizonier o fotografie. Fiecare dintre noi trăim timpul scurs al trecerii vieții noastre imortalizat pe o bucată de celuloid.
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - IV -
Izvoarele istorice ale vremii consemnează că forțele germane de sub comanda generalului Falkehayn au executat câteva atacuri de probă în trecătorile Carpaților pentru a testa punctele slabe ale
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - III -
Era o după-amiază de august molâie. Ce parcă atârna de cerul albastru ca o cămașă pusă la uscat. Liniștea adormise între obloanele bătrâne ale ferestrelor cârciumii, ce dădeau spre drumul principal.
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - II -
Peste Valea Lungă coborâse iarna. Sprijinindu-se de bolta cerului, cocârjată de troienele mari. Zăpadă pufoasă. Ca făina cernută la moara lui Þugui. Îți venea, uneori, chiar om matur fiind, să
EIEmil IliescuPământul lui Dumnezeu - I -
Confidență auctorială Povestirea mea se bazează pe un fapt real. Este vorba de destinul unui om prins în ghearele Primului Război Mondial
EIEmil IliescuLa Taica Lazăr - I -
Nu m-am numărat niciodată printre adepții concepțiilor esoterice. Printre iubitorii de spiritism, cu atât mai puțin. Am fost o viață întreagă un om rațional. Cu picioarele pe pământ. Nu m-am
EIEmil IliescuDigul
„Îmi bag picioarele în ea de viață!”. Acest gând îmi trecuse de atâtea ori prin cap, ori de câte ori îmi fusese greu. Îmi fusese, oare,
EIEmil IliescuMatroana
O cheamă, de fapt, Mimi Calapodescu. Nu s-a mândrit însă niciodată cu acest nume. Ori de câte ori era astfel apelată, se roșea ușor
EIEmil IliescuFifty cents - Epilog -
În fața magazinului „Zorpas” opri un autoturism elegant. Din el coborî, îmbrăcat impecabil, Dumitru Duluș. Trecuseră trei ani de când ocupase funcția de administrator al parcului de mașini al lui
EIEmil IliescuFifty cents - V I -
Din mașină a coborât cu greu o siluetă corpolentă, la vederea căreia inima lui Dumitru a început să salte în galop. Era polițistul căruia îi căzuse cu tronc, acum două luni, Marcela. Femeia care-l
EIEmil IliescuFifty cents - V -
Trecuseră două luni și în viața lui Dumitru începuseră să încolțească bulbii unei firave bunăstări. Nu dormise decât două nopți la fratele Marcelei. Nu-i plăcea modul de viață al acestuia cu venirile
EIEmil Iliescu