Hotel Tranzit

Paul nu pășise niciodată prin sanctuarul cast al iubirii adevărate, fiindcă moștenea – se întreba mereu de la cine – o emotivitate, uneori, exacerbată în fața femeilor. Nu semăna din acest punct de vedere cu Benone, taică-său fiind un armăsar ce nu se dădea în lături de la nicio formă de rut. Și-a amintit de prima sa experiență sexuală. Nu trecuse prin curtea Sidoniei, căci știa că acolo Darius avea bon de ordine permanent. Prin depoul de tramvaie nu călcase niciodată, căci știa că exista riscul de a te pricopsi cu o blenoragie înfloritoare. Așa că taică-său i-a aranjat o partidă de sex. Lui Paul i-a stat inima în loc, când Benone l-a anunțat evenimentul. O emoție firească pentru vârsta lui, dar deloc benefică în cazul unui bărbat, a pus stăpânire pe el. Benone i-a dat douăzeci de lei. Bani mulți pe atunci. Trebuia să ajungă la o ceasornicărie, pe la Kogălniceanu. Marius, ceasornicarul, îl va pune în legătură cu o fată de-a lui. Bună la toate. Lui trebuia să-i dea cincisprezece lei. Era treaba lui cât îi va da din ei fetei. Așa a și făcut Paul. A întâlnit în ceasornicărie o fată cu alură de țărancă, ce căuta abil să ascundă genealogia-i săracă în spatele unui machiaj strident și al unei fuste îngrozitor de scurtă. La vederea pulpelor ei trandafirii, inima lui Paul a început să galopeze ca un armăsar pe ultima turnantă a turfului de la Ploiești. Trebuia, împreună cu fata și cei cinci lei rămași să ia un taxi până la hotelul unde Marius avea o cameră închiriată pentru astfel de aventuri urbano-sexuale. Dar fata, o chema Lina, i-a spus lui Paul că pot merge și pe jos și i-a înșfăcat banii pentru cursa cu taxiul. Au mers cam o jumătate de oră până la micul hotel, aflat în spatele teatrului de Operetă. Hotel Tranzit. Paul se blestema în gând că datorită apetitului său pentru mâncare fundul îi atârna ca o cocoașă de dromader. Înainta cu greu prin aglomerația de pe bulevard și trăgea cu ochiul din când în când spre fundul apetisant al fetei. Transpirat și sleit de puteri, aproape gâfâind, au ajuns la hotel. Fata era cunoscută la recepție. Au urcat până la etajul trei. Nu erau lifturi. Paul transpirase ca Bikila Abebe, campionul etiopian de la maraton. Cauza era simplă. Drumul lung până la hotel, emoția încuibată în piept, nerăbdarea de a ajunge călare pe tipă, așa cum îi făcuse instructajul Benone. Plus surplusul de osânză, pe care-l purta pe sub piele ca o reminiscență pantagruelică. Dar planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. Ajunși în cameră, Lina și-a adus aminte că nu mai are țigări. Paul i-a spus cu o voce timidă că nu mai are bani. Fata l-a privit cu un infinit dispreț: “ Tac’tu nu te-a învățat să fii cavaler cu femeile? Ai venit cu mâna-n cur, tandea pe mandea, doar banii de regulat?” Paul a îngăimat rușinat că mai are în nădragi un leu, dar sunt pentru tramvai. Să se întoarcă acasă. Fata s-a încruntat la el și i-a spus cu o voce răstită să coboare și să-i ia de ei țigări. Știe recepționerul ce fumează. Cu capul plecat în pământ, Paul a coborât, apoi a urcat din greu treptele. Ajuns în cameră a găsit-o dezbrăcată, întinsă pe pat ca un cadavru la o autopsie, fiindcă în ochi nu i se citea decât o lumină rece, indiferentă la ceea ce va urma. Când i-a întins țigările, Lina s-a strâmbat și i-a spus: “ Ai transpirat și puți ca un porc! Intră și fă-ți un duș!” Paul a intrat în baie, s-a dezbrăcat și a pășit în cada mică, de un aspect incert. Deodată s-a auzit un răcnet. Lina s-a ridicat în capul oaselor și a strigat: “ Ce s-a întâmplat, bă, nătărăule!” “M-am fript cu apa!” “Păi, vezi că mai ai un robinet, țăranule, ca să încropești apa! “ De unde să știe Paul la ce sau cum se folosesc acele robinete. Acasă la el făcea baie în albia de lemn. Când a simțit jetul de apă izbăvitor pe trupu-i toropit de stresul acelei aventuri sexuale, a închis ochii și s-a gândit că la doar câteva stații de tramvai de Rahova sa oamenii trăiesc într-o altă lume. Curată. Civilizată. A fost trezit din reverie de glasul spart al Linei, ca al unei găini căzută cloșcă. “ Ai adormit acolo, băiețică? Ai venit aici la relaxare sau la futai? Mișcă-ți curu’ îndesat aici, că la ora 4 trebuie să fiu înapoi în Kogălniceanu.” Paul și-a adus pe loc aminte de ce venise aici. Cu hainele în mână, târându-le pe mocheta arsă din loc în loc de scrum de țigară, a intrat în cameră. Cadavrul de mai devreme al fetei revenise parcă la viață. Mâna, în care ținea țigara, îi atârna pe marginea patului, bălăngănindu-se ca un carusel scăpat din inerție. I-a spus pe un ton poruncitor să se urce pe ea. Paul a vrut să o sărute pe gură. Benone îi spusese că preludiul trebuie bine studiat și pus în practică, nu să treacă la treabă ca un cioban la marginea stânii. Dar Lina și-a întors într-o parte boticul rujat cu un roșu capucin, pretextând că are un herpes care se ia. Și i-a arătat și țigara. Mai târziu, Paul avea să afle de la Benone motivul refuzului ei. Dacă ar fi sărutat-o, Paul risca să pupe-n măciucă pe toți nespălații ce trecuseră prin patul ei. Cu ochii la sfârcurile compostate ale fetei, frământate de alte mâini harnice de bărbat și la sânii fleoșcăiți ca două baloane cu heliu împunse de vreun cioc de pasăre în zbor, Paul urcă muntele Venerei cam cu strângere de inimă. Căci nimic din preludiul predat de Benone nu putuse să-l pună în practică, iar ștremeleagul își luase bilet de voie și se odihnea după baia fierbinte și reconfortantă. Oboseala drumului, urcatul scărilor de câteva ori, emoția inerentă la un adolescent au făcut ca actul sexual să nu fie unul pe măsura așteptărilor fetei. Aceasta l-a privit cu un ochi de sfinx, rătăcit prin Splaiul Independenței, și s-a îmbrăcat în grabă. I-a spus că poate pleca și el. La cinci minute după ea. Să încuie și să lase cheia jos, la recepție. După plecarea ei, Paul s-a întins pe pat, să-și tragă un pic răsuflarea. Deci ăsta era actul sexual? Dai de câteva ori din cur și simți pentru câteva secunde cum din tine se scurge un fior dulce, pentru ca peste câteva clipe să te trezești în aceași realitate dezolantă. Cu douăzeci de lei, gândi Paul, îmi puteam cumpăra atâtea de mâncare! Cu acest gând adormi instantaneu. Se trezi buimac, zgâlțâit violent de un tip pe care abia îl întrezărea în semiîntunericul din cameră. “ Ce faci, bă, aici? Pe lângă regulat ai venit și la odihnă? Ori, te pomenești, că ești vreun cocalar care dormi prin Gara de Nord și care crede că și-a găsit culcuș aici? Unde stai?”. “ În Rahova” . “Atunci, mișcă-ți curu’ acasă! “. Și tipul îi expedie un șut sănătos în perna îndesată a fundului, încât Paul aproape că era să se rostogolească pe scări. Ieși buimac din hotel și se gândi că în contul țigărilor pentru Lina va trebui să ia la pas distanța până acasă. Unde ajunse, evident, când se întunecase. Dumitrița făcea treișpe-paișpe pe la poartă. Benone era liniștit, însă. Sugea la o sticlă de bere, fiind sigur că are un băiat care-i călca pe urme. Când l-a văzut desfigurat la față de efortul depus de drumul pe jos, Dumitrița a scos un strigăt de jelanie. Fiul ei arăta ca un burete stors. Benone a surâs, când l-a văzut, și l-a întrebat: “ Ai rezolvat-o?”. Paul i-a răspuns cu un DA abreviat. Adică a clătinat afirmativ din cap, ceea ce nu l-a mulțumit pe Benone, avid să afle detalii. Dar Paul a intrat în camera sa și a căzut lat pe pat, adormind instantaneu. Taică-său s-a interesat a doua zi la Marius, evident, de performanța fiului său și alarmat de ceea ce auzise de la ceasornicar, care la rândul lui fusese informat de Lina, l-a și dus pe Paul la spitalul Colentina. Cunoștea acolo un medic urolog. Îl vindecase odată, când era mai tânăr, de sifilis. I-a povestit despre prima experiență sexuală a băiatului său. Doctorul s-a amuzat, auzind motivul vizitei lui Benone la el în cabinet. L-a pus pe Paul să se urce pe o masă înaltă, cu roțile de fier. Apoi să stea în patru labe. Capră. Și-a tras în mâna dreaptă o mânușă și i-a făcut un tușeu rectal, plimbându-și degetul mare prin curul băiatului ca la o plimbare pe cheiul Dâmboviței. S-a întors spre Benone și l-a liniștit. Băiatul nu avea nimic. Avea o prostată beton. Cauza insuccesului său stătea în firea lui emotivă. Se simțise ca un animal la montă, Lina trecând peste preludiul ce ar fi însemnat aprinderea beculețelor de control genital ale băiatului. Când o să întâlnească o fată, pe care s-o iubească, a adăugat doctorul, nu o ștoarfă de doi lei, băiatul va sparge nori cu elicea lui. Aceasta a fost concluzia doctorului, care a strecurat în sertarul biroului său cele două pachete de Kent aduse de Benone.