Emil Iliescu

Tuturor prietenilor mei de pe acest site, un colind compus și cântat de mine. Vă doresc un An nou cu împliniri și bucurii Postare de Iliescu Emil.

Am putea, folosind uneltele imaginației, să retrăim alături de Vasile zilele și nopțile prizonieratului său. Să încercăm să ne îmbrăcăm cu aceeași haină a suferinței, ca și el. Să îndurăm foamea și

L-ar fi strivit cu cuvinte grele pe Petru acolo, pe aleea acelor plopi despletiți de frunze, așa cum despletită de vise era și viața ei. Dar nu putuse. Nu putuse să-l condamne deloc pe acel bărbat,

Soarele pășise ca un pețitor chipeș în curtea zilei prea-înalte și lumina lui își scutura orele peste târgul ce gemea de târgoveți și orășeni dornici de a face negustorii de tot felul. Atunci

Nu își mai simțea mâna stângă, parcă îi fugise din corp cu totul, nu auzea decât pietrișul ronțăit de cauciucurile mașinii vecinului Cornel și bătăile slabe ale inimii, care resimțea pierderea de

De ce îți este poezia așa de tristă, De ce printre atâtea flori ea pare un rug de spini? De ce nu auzi cum crește-n aspra coajă miezul crud de nucă, DE ce? - m-au întrebat

Muntele vrăjit, cocostârc nins, În somn mineral oftează Prin pădurea, orgă de suflete, Se tîrăște buimacă vremea, Ascunzându-se prin scorburi bătrâne, Pe după brazi, baghete de sticlă ce

Fiu de cățea Se privea în oglinda mare din living. Din ce în ce mai atent. Și asta nu pentru că nu s-ar mai fi recunoscut în alcătuirea de ape ce-i prelua trăsăturile,

Rămasă singură în cochilia sufletului său, Marilena avea acum destul timp să mediteze îndelung la greșelile pe care le făcuse ca actor principal în cele două acte, atât cât durase piesa jucată de ea

Rezonanța rostirii latinești a numelui său îl făcu pe Claudiu să tresară. Îi dădu mâna jos de pe umăr soldatului, ce continua să-l privească cu o lumină caldă în ochi, și îl întrebă, fără să-și dea

Colonelul Negoescu era un pachet de nervi. Stătea la birou și stinsese în scrumiera din fața sa trupul fosforescent al unei noi țigări. Semn că avea nevoie de acest drog pentru a-și limpezi

Lotrii se așezaseră în jurul starostelui lor, lacomi de a prinde primul vestea că vor călca iar poteci ademenitoare de bani și prăzi pentru cămara iernii. - Remeteo, se adresă el morocănos celui