Emil Iliescu

Țara lui Elian, țara piticilor cu suflet de metaforă, acolo unde soarele nu apune niciodată, și asta fiindcă \"doi prieteni mici\" au grijă ca razele sale aurii să pătrundă și prin fereastra sufletelor noastre, imaculând gândul și înnobilând cuvântul...
O poveste delicată și duioasă ca și vârsta bunului meu prieten, Doruleț, căruia îi doresc ca toate literele alfabetului să-i înflorească în grădina inimii!
D-nei Banu, cu apreciere și stimă!
Emil

D-le Potra, ideea d-voastră este una deosebit de constructivă și mă raliez ei din toată inima! Țin apropae de d-voastră și deja am trecut prin trei proze de atelier. Le veți găsi pe pagina mea de comm-uri cu mențiunea \"Semn pe atelier\".
Cu stimă, Emil Iliescu

Mulțumesc mult, Florentina! Așa cum am mai spus, am considerat că, uneori, e mai bine să las doar însemnările lui Vasile. Căci eu, n-am trecut printr-un război, ca să pot rezona sufletește la trările lui de acolo, din lagăr. Și nici nu era drept să modelez literar exprimarea lui simplă, dar adâncă. Țăranul român, este, așa cum spunea marele Călinescu, mai filozof decât Marx!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, scriitura ta poartă amprenta unui suflet care știe să citească adânc și poetic în tipologia umană, fiindcă introspecția ta, modul cum diseci psihologiile eroilor tăi, aflați la zona de impact existențială( întrebările lor despre viață, despre dragoste și rosturile ei, frământările lor interioare, gesturile lor de abandonare a iubirii, pentru ca imediat să descopere resorturile, care să o reaprindă), toate acestea fac din proza ta un fragment real, viu, despre ceea ce înseamnă viața noastră la momente de cumpănă. Ținând cont că avem în față un fragment,aș fi bucuros dacă aș putea citi și urmarea gestului eroului tău în ecuația iubirii sale pentru Elena...

D-le Călin, pe o uliță a lupilor teama trebuie să dispară! Aceste animale sunt cele din spița cărora bunii noștri câini de companie, prieteni pe viață și-au tras obârșia...
Este adevărat, am încercat cu teamă, vă mărturisesc, să dau o oarecare aplecare spre versificație liberă dialogurilor mele. Ținând cont de epoca și culoarea locală. Sper să nu supere pe nimeni și nici să nu disoneze cumva cu intriga textului!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Va trebui să folosești cu consecvență diacriticele, să corectezi cele câteva greșeli de ortografie și semne de punctuație, pe care nu le respecți(Ce mama naibii se întâmplă îți venea încontinuu să urli în timp ce te învârteai prin aparmatent cu o tigără în gură și două după urechi, Ți-e frică să ieși noaptea la magazin, să adormi, așa că pui cafele peste cafele în ibricul pe care nu mai are rost să-l speli. Zațul e jumatate din el). Monologul interior se așează întotdeauna între ghilimele(\"ce mama naibii se întâmplă\" - \"La naiba\", îți zici, \"poate mâine, sigur mâine\". Alte greșeli ca \"aparmatent, \"tigără\", sunt motivele pentru care, eu cred, că editorul ți-a trimis la \"Atelier\" acest text, text, de altfel, nu rău scris. Am încredere că îți vei revizui greșelile și aștept să te mai citesc. Ai talent narativ.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ana, nu vreau să mă erijez într-un critic nemilos, dar trebuie să îți spun câteva lucruri. Este un text lung, dar am insistat să-l citesc până la capăt. Fac asta întotdeauna, atât din respect pentru cel care l-a scris, cât și pentru editorul care i-a dat undă liberă. Căci, dacă cineva scrie un text atât de lung, înseamnă că are de spus ceva. Și scriitura ta confirmă acest lucru.
Mânuiești abil dialogul, fizionomiile sunt încărcate armonios de figurile de stil, care să le dea culoare. Dar va trebui să îndrepți urgent câteva lucruri! Vorbesc din propria-mi experiență, a celui ce posta la început texte kilometrice, pe care, bineînțeles, cititorul modern nu are ( oricât ar vrea) timpul să le parcurgă. Postează textul pe capitole mai scurte...
Va trebui să \"perii\" serios acest text, fiindcă sunt multe cuvinte ortografiate greșit. Nu ăsta-i baiul! Graba sau neatenția pot fi oricând corectate și vreau să-ți semnalez doar câteva - interrupt, borșură, căpărase, murder...).
Vorbind de greșelile de fond, aici sunt câteva hibe. Ți le enumăr, cu sentimentul că nu mi-am adăugat un dușman, ci am câștigat un prieten:
\"credea că auzise prost\", \"îi dădeau un aer copilăros, aproape infantil\", \"a închis poarta cu un scârțâit asurzitor\", \"fata a rămas cu gura între-deschisă\", \"tot timpul de ieri nu a venit\", \"cu mâna dreaptă i-a parcurs spatele\", \"deși o ignorase cu tact și nesimțire\", \"afară deja se întunecase, iar Cătălin privea în sus\".
Finalul acestei povestiri interesante l-ai tratat, zic eu, superficial. Fiind vorba de o scenă sentimentală, nu ai dreptul să te joci cu cuvintele! O scenă de tandrețe între doi tineri trebuie doar să sugereze, metaforic, încărcătura emoțională a acelei clipe. Fiindcă forța ta epică, demonstrată pe parcursul textului, a dat aici câteva rateuri: \"Cătălin nu și-a clintit nici un mușchi al feței, în schimb s-a întors, cuprinzând-o cu brațele de spate. A lipit-o de el într-o strânsoare hotărâtă. Chipul fetei, de la ochi în jos, se cufunda în pielea lui de pe gât. Cătălin a îndemnat-o cu mâinile să-și îndrepte spatele și să-și lipească obrazul de al lui. Fata s-a poziționat în așa fel încât buzele ei să-i atingă urechea. Acum îi auzea respirația regulată și totuși alertă. Atingerea obrazului său era plăcută, dar nu îi mai simțea parfumul, inspira numai aerul de afară. Și-a mișcat gâtul, iar buzele ei se loveau de pielea lui de pe față. Și-a trecut mâinile prin părul tuns scurt, continuând să caute o apropiere asemănătoare cu aceea pe care o simțea cufundată în pielea gâtului. Cătălin și-a lipit fruntea de a ei. Nasul ei îl atingea pe al lui. Cătălin și-a mișcat atunci capul lipindu-și din nou obrazul de al ei, dar de această dată s-a înclinat, traversându-i pielea cu buzele și oprindu-se la buzele ei. Ca un gest de accept, fata și-a încleștat ușor mâinile în pielea capului său, iar Cătălin a mai avansat în mișcare cât să își preseze buzele cărnoase peste ale ei\".
Sper ca aceste sfaturi să le primești ca venind de la un prieten mai vârstnic și aștept cu încredere textele tale viitoare! Fiindcă ai potențial literar!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-nă Camelia, cuvintele d-voastră nu fac decât să mai îndulcească un pic decepția că nu m-am clasat măcar în primele trei locuri ale concursului de proză. Fiindcă, orice am spune, fiecare dintre noi este extrem de subiectiv atunci când este vorba de persoana și de creația sa și întotdeauna ne place să credem că suntem printre cei buni...
Aveți dreptate, este una din poveștile pe care mulți dintre noi le-am ascultat când eram mici la gura sobei. Povești de viață și despre viață.
Vă mulțumesc pentru semn și apreciere! Contează foarte mult pentru mine!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mihai Victus, dacă ai avut intuiția emoțională de a-mi descoperi identitatea în spatele acestui text, înseamnă că am mai câștigat un cititor adevărat și un prieten!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Roxana, într-adevăr, am urmărit ca prin familia de cuvinte formată din primele două litere \"pl\", \"br\" și\"cl\" să scot în evidență profunzimea trăirii clipei de către cel căruia și azi, unii dintre noi îi spunem \"țăran\" nu fără o oarecare doză de ironie. George Călinescu, răspunzând unui homuncul, critic al vremii sale, care ironiza temele rurale din literatură, i-a răspuns: \"Țăranul român este mai filozof și mai profund decât Kant\".
Mulțumesc pentru aprecieri și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Sorin, modest și simplu, nici nu-mi doream altceva ținând cont de perioada de timp când se desfășoară acțiunea. Punctele de suspensie și incertitudinea fac parte din orice dramă existențială, precum cea prin care a trecut Luc. Textul acesta va ramâne verde, căci peste 2 zile plec la nepoțelele mele în Cipru și nu cred că mă voi apropia de calculator 6 luni. Poate, după aceea, când va veni și primăvara biologică, s-ar putea să îmbobocească un pic. Mulțumesc mult pentru trecere și semn! Întotdeauna este nevoie de o critică pertinentă, mai ales după ce textul a fost recomandat, căci aveam impresia că am scris cine știe ce capodoperă!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Nicolae, mulțumesc pentru detalierea semnificativă! Eu respect orice argument bine fondat și nu mă supără nicio critică constructivă. Să ne recitim cu plăcere peste 6 luni! Sorin are dreptate! Ținând cont că fac un adevărat tur de forță ca să termin de postat ultimele episoade, sunt sigur că acest text mai trebuie lucrat.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Măi, Doriane, tată, fiindcă îți permiți să mi te adresezi, ca și cum am fi jucat amândoi barbut la colț de stradă!
Ești cumva băgător de seamă transoceanic? Sau îmi vorbești din perspectiva \"academică\" a unuia care, dacă a publicat, înseamnă că a pus piciorul pe lună? Ți-am citit textele postate pe site, cărora prietenii tăi comunitari le-au acordat steluțe aburinde. Dar nu m-ai convins de valoarea ta. De aceea nici nu ți-am lăsat vreun comentariu la acel balast! Mai mult, nici eu nu am avut răbdarea de a citi până la capăt inepțiile tale. Dar m-am convins de un lucru: gunoaiele ies la suprafață. Dar ale tale miros pestilențial! Cu varza mea murată, mai poți încropi ceva, acolo, să-ți țină de foame...
Ce te îndoaie pe tine grija cui dau eu steluțe! Tot așa a făcut și Leonard Ancuța, care m-a jignit cu afirmațiile lui, luându-mă la rost că am acordat o steluță lui Theodor Dume pentru \"Vis întrerupt\". Dar asta nu m-a împiedicat să acord acum o steluță poetului, și nu omului Ancuța. Care și-a păstrat însă mândria și nici măcar nu a răspuns prin două cuvinte simple aprecierilor mele...
Ai impresia că, dacă ai publicat, poți afișa pe site o atitudine superioară? Oricine deschide azi ușa unei edituri cu o sumă consistentă de bani în buzunar, poate publica azi orice inepție! Vrei să dovedești că poți face o judecată de valoare pertinentă? Învață mai întâi să folosești diacriticele, care la tine lipsesc cu desăvârșire. Când ești criticat că nu o faci, te dai ocupat și fără chef să urmezi această regulă literară a site-ului. De bun simț pentru toată lumea... Atitudinea asta de bard răsuflat poate ține acolo, peste Ocean, dar nu aici. Ai măcar politețea de a respecta literatura!
Dacă vrei să folosim această pagină pentru a ne confrunta veleitățile caustice, te mai invit! Agoniștii vor avea prilejul să cunoască și cealaltă jumătate a caracterului meu și, crede-mă, toată apa oceanului nu te va putea purifica! Sunt băiat de cartier rău famat al Bucureștiului și nu știu dacă vei suporta diatribele mele! Vezi-ți de inepțiile pe care le publici și lasă-i pe alții în pace! Mai ales pe editori! Ei își fac excelent treaba și nu au nevoie de părerile tale care nu valorează doi bani!
Cu prietenie moderată, Emil Iliescu

Angela, îți mulțumesc pentru cuvintele tale calde, desprinse dintr-un suflet mare de poet. Și ție, încă o dată, \"LA MULȚI ANI!\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Elisabeta, râvna ta întru credință este o clipă de inefabil pentru suflet! Știu, trăim într-o lume, unde nu întotdeauna frângem cu toții pâinea cea întru Iisus Hristos! Ți-aș recomanda, cu prietenie, să îți postezi textele acestea la \"Personale\", incluse într-un ciclu pe care să-l intitulezi \"Casa sufletului meu\"...
Nimeni, nici cel mai aspru editor, nu va putea să îți cenzureze în vreun colț de \"atelier\" credința, gândurile, sentimentele!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc mult, Viorel, pentru trecere și semn. Din păcate, lumea nu s-a schimbat deloc, așa că victimele sunt alese tot din rândul celor umili și nevoiași. Un An Nou cu împliniri personale!
Cu prieteni, Emil Iliescu

Este uimitor cum pe această pagină au trecut peste 4000 de cititori și nici unul nu a catadicsit să lase un semn, măcar! Este ca și cum Agonia.ro a devenit un simplu cotidian, pe care-l răsfoiești în autobuz, fără să conștientizezi ceea ce citești!
Oameni buni, aici este vorba de literatură pură, de o scriitură elaborată trudnic și cu mijloace literare de marcă, lucru atât de rar întâlnit azi în sfera literelor.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Într-adevăr, cuvintele ne însoțesc din copilărie pe tot parcursul vieții noastre. Dar, parcă, doar atunci ele iau forme și sensuri pe care numai acel Eden greu de recuperat le poate naște. Mulțumesc mult, Ramona, pentru trecere și semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mie îmi place de Octavian ăsta! Este o tolbă deschisă de fapte și întâmplări. Rar descoperi oameni, care să-și deschidă sufletul, povestindu-ți câte în lună și în stele. Umblat prin lume pe șine paralele, un pic poetaș, cu un umor sănătos, mereu în așteptarea unei beri reci, Octavian ar face bine să mai apară pe aici cu câte o întâmplare deocheată de viață. Așa că, dragă Mihaela, te așteptăm!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un delicat poem, ca o stampă japoneză, caligrafiată cu o peniță înmuiată în sensibilitate. Minutele așteptării unei revederi dorite, atârnând în ștreangul apăsător al limbilor ceasului, redescoperirea acelui loc ascuns - inima - unde clipele devin eternitate, vântul, soarele-asasin - splendidă metaforă! -Dunărea ocultă, încercând să descifreze în ochi și pe buze numărul perfect, numărul de aur, același pentru fiecare dintre noi, numărul IUBIRII.

D-le Tomescu, mă onorează aprecierile D-voastră. În primul rând, pentru faptul că mai există oameni care nu au uitat vatra din care cu toții ne-am tras stirpea. Într-adevăr, țăranul român este o fântână cu inepuizabile resurse existențiale. Nu degeaba marele George Călinescu spunea despre el că este mai filozof decât Kant.
Mulțumesc pentru trecere și aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

O încercare timidă de a afla rosturile trecerii noastre prin viață în clipa morții. Profesorul Adamescu, pus față în față cu o întrebare existențială. Putem să ne refuzăm sau nu moartea? Întrebare pe care și-a pus-o și unul dintre personajele mele din proza Și mâine va fi o zi, postată pe acest site în 2009. El numea moartea Paranimfa, profesorul Adamescu îi conferă atributele primei sale iubiri, sătul de prea banala imagine a Bâtrânei cu coasa.
Este un fragment de proză bine scris, echilibrat, denotând o mână sigură, ce are toate uneltele scrisului sub stăpânirea imaginației sale.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Nu putem, din păcate, să cerem Bunului Dumnezeu, oricât ne-am ruga, ca părinții noștri să ne vegheze etern pasul aici, pe pământ. Rămân în urma lor atât de multe amintiri și asta face ca sufletul lor să fie cu noi, pas cu pas, până în indicibila clipă, când îi vom vedea din nou.
Un text plin de emoție, o poezie în proză, ce poartă girul unui scriitor sensibil.
Cu prietenie, Emil Iliescu