Jurnale

„My

EIEmil Iliescu

0

0

Uneori, moartea trece ca un fugar hăituit prin somnul nostru. O simțim aievea. Ea este cea care face ca toate grijile noastre să nu mai existe. Ni le adună în palmele împreunate creștinește, dureros

EIEmil Iliescu

0

5

Portofel – obiect din piele sau din material plastic, cu mai multe despărțituri interioare, în care se păstrează acte sau bani... Fiecare dintre noi trăim într-o lume în care banul este mijlocul ce

EIEmil Iliescu

0

0

O distrofie lingvistică, acatagrafie voit acceptată, bântuie nevăzut prin paginile jurnalului meu de adolescent... Am revăzut ieri ceea ce a mai rămas din casele de pe strada copilăriei mele.

EIEmil Iliescu

0

4

Se așternuse întunericul peste hainele prinse ordonat pe cuierele uriașe ale curățătoriei. Fiecare lucru, în sacul lui de plastic, respirând

EIEmil Iliescu

0

6

A trecut un an de lacrimi, mamă! Simțeam prin pântecul femeii cum respiră lucrurile din

EIEmil Iliescu

0

4

Frunze amorțite de vânt, cuvinte ce ard molcom în asfințit ca niște bondari arămii. Din vâslele bolnave ale zilei ai ridicat o cruce. Și

EIEmil Iliescu

0

0

buhara încolțind din flori veștede aleea de vis mocnind sub fum de santal glasul tău trist recitând Mallarmé perdeaua de nori răscolită

EIEmil Iliescu

0

4

în iazul părăsit se zbate înserarea prinsă-n năvodul stelelor petale de hyacint ne veghează de sus duhuri de cristal, îngeri de câmpie totul se mistuie în focurile nopții aprinse la vreo stână,

EIEmil Iliescu

0

5

Rândurile de față nu se constituie într-o pledoarie pro domo. Dimpotrivă, ele sunt un gest de reverență, pe care dintr-un fotoliu bătrân îl fac în fața acestui site și a celor care-l

EIEmil Iliescu

0

3

„Și după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain și cu El împreună mergeau ucenicii Lui și multă lume. Iar când S-a apropiat de poarta cetății, iată scoteau un mort, singurul copil

EIEmil Iliescu

0

9

Tristețea magnoliei Se spune din bătrâni că în ziua hramului vreunui sfânt mare se deschid cerurile. Atunci toți

EIEmil Iliescu

0

2

Înserarea pe mare... Înserarea cobora dreaptă ca un înger, indiferent din ce parte a vasului o priveai... Ea era ca o certitudine, așa cum strălucesc ochii mamei la somnul

EIEmil Iliescu

0

0

Să pierzi un prieten adevărat... Stăteam lângă copacul meu, cel pe care în inocența mea de atunci, din vacanțele petrecute la bunici, îl consideram singurul și adevăratul prieten...

EIEmil Iliescu

0

4

Degeaba am revenit peste ani la casa pitică, ascunsă de cei doi duzi mari, în speranța că amintirile se vor lega din nou prin lucrurile prăfuite, zdrențuite de timp, rănite de atâta uitare, în

EIEmil Iliescu

0

0

BÃTRÂNUL STÃTEA PE MALUL MÃRII ȘI PRIVEA ÎNTINDEREA DE UN ALBASTRU STINS, PE DEASUPRA CÃREIA UN PESCÃRUȘ SE PRÃVÃLISE ÎN APE PENTRU ULTIMUL OSPÃÞ AL ÎNSERÃRII. CE SE ÎNTÂMPLASE CU IUBIREA LUI DE O

EIEmil Iliescu

0

0