Emil Iliescu

Prin ceața, ce îmi împăienjenea privirea, mi se părea că figura de hirsut a lui Martin se lățește uneori, luând dimensiunile unui emoticon uriaș. Alteori, mi se părea că se contrage în cercuri

Ruxi mi-a spus demult că în fiecare din noi guvernează împărăția cuvântului. Rostit. Sau scris. Unele cuvinte sunt esențe ale vieții noastre: suflet, iubire, ură, melancolie, milă. Altele ni se

Confesiunile sunt, de obicei, apanajul celor care au trecut prin viață. Cei care pot sfâșia din carnea întâmplărilor diurne sau nocturne miezul experienței personale, pentru a-l oferi și altora. În

Dar cărările nopții și bolțile tainice ale somnului sunt întotdeauna atât de întortocheate! Tuaregul și oaspetele său au intrat preț de o oră plină în cortul pictat cu stele. Nu peste mult timp, l-am

Oceanul de nisip scrâșnea parcă sub pasul legănat al cămilelor. Și fiecare purtam în suflet o întrebare tulbure, ca o apă ce vine cu aluviuni din vârful unui munte: care ne va fi soarta? Spre seară,

M-am trezit brusc spre miezul nopții. Am privit la Manzur, cufundat într-un somn profund. Era atât de tânăr și fără minte! Ca și mine, de altfel. Un student la Litere ce visam să-mi împlinesc într-o

Rămăsesem cu privirea pierdută spre caravana ce se topea în pleava aurie a nisipului. Manzur cunoscuse două personaje, călugărul etiopian și namibianul, și fiecare îl sfătuiseră să găsească

Dimineața își ridicase fruntea de pe sânul cast al dunelor, învăluind cu o lumină blândă satul. Întotdeauna, în ziua a cincea, o caravană trecea prin oaza limpede, adăstând preț de câteva clipe sub

Se trezi pe un pat de spital. Lângă ea se afla un doctor între două vârste. O fizionomie bonomă, cu un zâmbet pierdut în colțul buzelor trandafirii. Vru să murmure ceva, dar cu greu reuși să-și

Colegă cu ea la Facultatea de Jurnalistică, Mădălina părăsise viața agitată a reportajelor și devenise o foarte bună traducătoare. Aceasta observă imediat starea de surescitare a prietenei sale. O

Când Grațiela a intrat în sediul publicației, la care lucra, nu i s-a părut ciudat că aceeași mașină care staționa zilnic vis-a-vis de redacție se afla și acum de planton. Curios era că niciodată nu

O distrofie lingvistică, acatagrafie voit acceptată, bântuie nevăzut prin paginile jurnalului meu de adolescent... Am revăzut ieri ceea ce a mai rămas din casele de pe strada copilăriei mele.

Tânăra tresări, căci un autoturism oprise, deși era interzis, chiar lângă trotuarul de lângă librărie. Doi tineri îmbrăcați sport, cu ochelari de soare coborâră, dezmorțindu-și torsul și căutând cu

25 mai. O dată pe care Alexandra nu o va putea uita ușor. Existaseră în viața ei și alte zile ce fuseseră subliniate cu linia roșie a importanței lor. Prima ei zi de școală. Primul sărut sub castanul

Alexandra se ghemuise pe fotoliul din fața șemineului. Umbrele serii se alergau sub pulberea încinsă de jar, desenând pe pereți alcătuiri

Pe șantier lucrările demaraseră în forță. Existau dovezi ce atestau indubitabil că pe locurile acelea galii avuseseră o tabără din care loveau în scurte raiduri legiunile romane stabilite în Galia.

Trecuseră două luni de la fatidicul accident și Claudiu se simțea mai refăcut. Se gândea tot mai serios să meargă pentru câteva zile să vadă cum decurgeau săpăturile la castrul unde avusese revelația

Când Claudiu deschise ochii, totul în jurul său era alb. Pereți imaculați îl înconjurau, pe cel din fața lui atârnând o icoană a Mântuitorului. Întoarse privirea spre brațul drept, de unde venea

Prima noapte petrecută de Claudiu sub cerul pogorât parcă dintr-o icoană de stele a fost și clipa când a simțit că de locul acela, de ființa Liviei, îl vor lega fire trainice și că nicicând nu va mai

Treceau prin livezi de meri ionatani și pruni altoiți, cu fructe al căror parfum se însoțea cu cerul de toamnă târzie, întins ca o piele azurie de Cordoba. Sub șerpuirile de vânt ce se prefirau

Rezonanța rostirii latinești a numelui său îl făcu pe Claudiu să tresară. Îi dădu mâna jos de pe umăr soldatului, ce continua să-l privească cu o lumină caldă în ochi, și îl întrebă, fără să-și dea

Dinspre munți cobora primul semn al înserării înfășurat în eșarfa fluturând a vântului. Fâșii de umbre se așterneau rând pe rând peste