Emil Iliescu

Când seara se lăsase împrăștiind a lunii salbă de stele peste case, lordul Scott Darnell cu glasul grav în fața focului, ce palid se-ntindea dinspre cămin, al caierului ghem povestitor el începu să-l

Și Pacey reluă cu glas scăzut, a doua zi spre prânzul soarelui povestea cu așa trist și negru început. „Milord, deși-amintirea asta îmi toarnă-n suflet picuri de rea și leneșă cucută, la apriga-ți

Plăpânde ore vălurite ale dimineții, ștergar muiat în pale lucii de lumină castă, se oglindeau cuminte pe-ai salonului pereți. Și pe fotolii în piele de Cordoba-aurie meșteșugit legate, odihnitoare

Când prin lucárna lăptoasă a dimineții se ridicară timizi plăcuții zori, Robert Craven aștepta lângă han, alături de un roib înșeuat. Era îmbrăcat într-o pelerină scurtă de postav ce împrumuta ceva

Se așternuse întunericul peste hainele prinse ordonat pe cuierele uriașe ale curățătoriei. Fiecare lucru, în sacul lui de plastic, respirând

Acum trei ani, Savastie pornise spre Kemerevo să picteze murii acelui nou sfânt locaș. Și plecase de acolo cu inima cernită de durerea nereușitei. O nereușită pe care nici chiar pustnicul Fiodor nu

Camera de tortură mirosea a sânge închegat. Ca un abator unde șfichiul aprins al cărnii, scrâșnirea oaselor presate și strigătele de deznădejde ale atâtor prizonieri ai soartei așternuseră pe pereții

Savastie colindase gubernii îndepărtate. Pictase biserici și mânăstiri care îl pomeneau în slujbele lor atunci când monahii înălțau rugăciuni pentru ctitorii acelor așezăminte. Dacă atunci, la

Savastie fusese găzduit în acea noapte de Fiodor și stătuseră până târziu de vorbă. Ascultase înfiorat povestea care îl izgonise din mânăstire. Cum, ispitit pe ascuns de plăcerile otrăvite ale

Savastie sosise la Kemerevo cu atâtea speranțe în desaga aurie a sufletului și pleca cu gândul cernit că prima lui lucrare de proporții fusese un eșec răsunător. Eșec care, se gândea el părăsind

Vestea distrugerii picturii se răspândise prin toată mânăstirea ca zborul albinei din floare în floare. Frații, care primiseră cu o seară înainte încuviințarea starețului ca a doua zi să poată admira

Prima dimineață sub căruța cerului încremenită în hățurile gerului, nu o va uita nicicând Savastie. Acasă, de obicei, se scula târziu, când lumina sfâșiase deja voalul de mireasă al dimineții și

Drumul până la Kemerevo prin colții de sticlă gofrată ai viscolului a fost ca un vis spulberat de gândurile și planurile pe care Savastie și le încropea pas cu pas. Purta o manta din postav de

Thorquinius ieși din adâncurile mormântului lui Aonghus, căutându-l cu privirea pe centurionul Publius. Știa de la unchii săi că un centurion este tutorele soldaților, soldați care îl urmează

Serbările în cinstea întoarcerii tribunului Salvius au început în prima zi cu venerarea zeiței Cybele. Pentru vulgul lacom de pâine și circ reprezentațiile populare dedicate zeiței aveau un filon

Victoria armatei lui Plautus nu a adus și bucuria în Cetatea Eternă. Focurile de artificii, dansurile, muzica, costumele multicolore, atât de așteptatele serbări romane, organizate mereu în cinstea

Întoarcerea triumfală la Roma a legiunilor lui Aulus Plautus l-a acoperit pe Thorquinius cu cele mai alese onoruri. Onoruri ridicate la rang de lege romană pentru cei care se evidențiau pe câmpul de

Brag se gândise îndelung la visul avut. La speranța pe care i-o strecuraseră în suflet vorbele acelui pescar umil, care îi salvase de atâtea ori viața prin aparițiile lui tainice. Tribunul Salvius