George Daryoung

nori cu soarele se joacă de-a ascunsa- doar eu sunt stingher

vântul alungă norii de ploaie- eu gândurile negre

lângă școala mea bătrânul castan- eu mult mai mult m-am schimbat

te caut mereu în fiecare apus- de-acum încolo viitorul meu și prezentul meu- doar trecutul e-al nostru de un an fără tine- zilele-s sterpe cuvintele dor razele dimineții- îmi urmăresc

parfumul toamnei- doar singur bat străzile ce ne erau dragi priveam norii-mpreună- acum doar singur și tu ești cerul iarăși și iarăși în parcul nostru iubit- doar

soția s-a dus- doar florile i-au rămas să i le-ngrijesc

într-o glastră-n geam buchet de crizanteme- amintiri mute

morișca de vănt- nu poate opri nici cea mai mică briză

numărul mamei- uneori îl mai formez dar tot zadarnic

biblia mamei- semn de carte o floare de nu-mă-uita

mă uit în oglindă din oglindă în mine- iarna-i aproape

printre amintiri la peisaj în Făget- adulmec pânza

țipăt de cocori- între noi se așează iar liniștea toamnei

vânt rece de toamnă- prăbușită-ntr-o baltă sperietoarea

în curtea școlii cu vechiul castan- eu mai mult m-am schimbat

trenul peste pod- privesc spre râu și-mi zboară gândul la tata

mormânt părăsit- pe băncuță se-așează doar fulgii de nea

parcul sub nămeți- în liniștea profundă parc-aud fulgii

noapte de vară- îmi odihnesc privirea-n pridvorul lunii vântul pe-alee- mă-nsoțesc doar câteva frunze galbene primul fulg de nea- mărul părăsit și de ultima

frunze uscate zboară haotic în parc- vântul e galben

teii înfloriți- drumul spre casă o sărbătoare

vântul pe-nserat- risipindu-și parfumul regina nopții o boare de vânt- fluturi și flori de cireș într-un singur zbor

cireși înfloriți- țintuit în insectar fluturele alb