haiku

Am intrat special ca să îți las un comentariu la acest haiku. Ai avut o idee bună și mi-a plăcut foarte mult contrastul dintre țipătul cocorilor și liniștea toamnei. Și nu o liniște observată într-un cadru natural. Tu nu ai fost aici un simplu martor la un peisaj frumos de toamnă ci te-ai implicat și emoțional, pentru că această liniște este liniștea iubirii. Putem vedea în acest cadru doi bătrîni care au trecut împreună prin mai multe toamne sau putem vedea doi tineri care au o relație de iubire ce a continuat încă o toamnă. Poate părea un haiku obișnuit dar el este chiar frumos și starea de melancolie nu e una trăită separat de cineva singur care vede această imagine a cocorilor în toamnă, ci una a două suflete ce știu cînd se țin de mînă că există o melancolie trăită în doi, o sensibilitate trăită la un înalt nivel sufletesc. Putea fi un haiku perfect dacă nu foloseai acel verb la reflexiv, oarecum interpretabil. Dar nu deranjează și nu iese în evidență ci completează locul personajelor în cadrul natural. Un aer tomnatic, acel miros caracteristic timpului de toamnă se așează aici în atmosfera poemului. Este un haiku aparent simplu dar cu semnificații profunde. Îmi place această contemplare a celor două suflete care se iubesc. Ai asociat bine și cocorii, păsări de o frumusețe deosebită care nu deranjează prin țipătul lor. Un alt fel de zgomot produs între două ființe umane poate ar fi stricat acest cadru, ca de exemplu țipătul unui copil. Dar țipătul natural al cocorilor completează strigătul sufletelor iubitoare. Este un poem liniștitor, firesc și plăcut la citit. Îți doresc inspirație maximă și la poemele viitoare. Trebuie să îți spun că la prima citire am simțit poemul tău. Simplitatea aceasta atît de firesc așezată în cadru mi-a plăcut mult.

cu prietenie, Bia