George Daryoung

pe care nu am mai întâlnit-o pănă acum și cu care încerc să mă obișnuiesc, fără prea mare succes, dar vă mulțumesc domnule Ciobanu pentru apreciere.

pentru semnul lăsat și cred că speranța revederii exista dacă credința o avem destul de puternică.

mulțumesc pentru vizită și intervenție!

"cuvintele sunt așa de puține" încât sunt exact câte trebuie pentru un senryu. deci fiind vorba de senryu comentariul nu este la subiect, mi se pare caustic, deloc constructiv, nu știu care este intenția comentatorului.

este senryu, nu este haiku, voi schimba într/un viitor apropiat, mulțumesc mult pentru semn și pentru observație.

ma bucur ca ne revedem din nou pe acest site. amintirea mamei nu are cum sa nu scoata tot ce e mai bun dintr-un om. multumesc pentru apreciere, cu prietenie, george

multumesc mult pentru apreciere si steluta. cu stima, george

un haiku e alcatuit din 17 silabe repartizate in 3 versuri. daca-l scriam mai lung nu era haiku.

”În spiritul rostirii”, e mult mai bine așa. Mulțumesc mult pentru ajutor și pentru apreciere.

mie mi-a poposit gandul o vreme la acest haiku

un prag ce ma tot pregatesc sa-l trec dar poate l-am si trecut, nu stiu inca nu mi-e prea frig :)

al doilea poem, tablou sensibil al "trecerii", intr-un nou anotimp, intr-o altă dimensiune...

mi-a plăcut cel mai mult, prin ”ploaia molcomă” simt o stare de nostalgie și singurătate, simțurile, sentimentele prezentului au pierdut din intensitate dar cu atât sunt mai vii unele amintiri personale, amintiri dragi..., am citit cu plăcere, george

dupa tipatul de cocori garantat linistea toamnei va fi mai profunda, linistea toamnei are ceva fascinant, trist, linistitor, parfumat, parca vesteste marea liniste alba si cei doi oameni tineri sau batrani, in general dupa mai multe toamne, se intampla sa simta la fel, dupa un timp nu mai e nevoie de cuvinte, fara sa ne privim ne vedem, fara sa ne ascultam ne auzim si fara sa vrem timpul trece. poemul e deschis, multi pot simti, vedea cu totul altceva dar cred ca asa e bine, nu-mi place cand cineva ma intreaba ce vrea sa reprezinte acest tablou? nu vrea sa reprezinte nimic, e o conversatie intre artist si privitor, o speranta ca publicul va vedea, va simti ceva, bucurie, tristete, fericire, teama, important sa simta ceva. eu momentan simt un fel de bucurie ca ti-a placut poemul si ca mi-ai daruit o steluta, multumesc!

multumesc pentru trecere si pentru semnul lasat

..., da parca ieri s-a intamplat si totusi ce mult timp a trecut, foarte frumos semnul lasat, multumesc

m-a impresionat cu toate ca nu este haiku :), la al șaptelea poem typo "condorul",
îm rest dred că există ceva neînțelegere primordială vizavi de regulile de bază ale haiku-ului

Nicolae Tomescu că ar fi haiku-uri dar ar putea fi dacă și autorul ar lua parte la conversația noastră :(

melancolie-
cu scoica la ureche
ascult oceanul

casa pustie-
doua partituri Mozart
demult pe podea

la al doilea poem nu am varianta pentru ca din pacate nu cred ca-l inteleg, in schimb celelalte doua mi-au placut, cu respect, george

neaua proaspata-
tot mai multe carari
dinspre bufet

oricum un senryu reusit :)