ca un virus

Un text ce curge frumos, sinceritatea versurilor atrage, un ton amar, așa îl percep. Atmosfera mult prea tristă. Poate. Dar pentru că mi-e dor de simplitate las un semn de trecere. Versurile preferate:

„nehotărâți ne imaginăm fluturi
ce umblă prin scoarță de copac
și inventează fotosinteza”

Doru Emanuel

tristețea are câteodată o legătură direct proporțională cu vârsta:)...tu ești încă tânăr..foarte tânăr..nu are rost să fi trist..bucură-te de tot!
mulțam de trecere și comentariu!
cu prietenie
dan

Tristetea poate fi un virus care ii afecteaza doar pe cei cu imunitate scazuta la...fericire. Impartitul frunzelor la doi, din finalul poemului, ma duce cu gandul la singuratate, o altfel de tristete, si mai departe ma duce cu gandul la scrisorile(imaginare) ale lui Octavian Paler.

Nehotarate pana si imaginatiile:)

bine ai venit pe la mine prin gânduri...
mulțumesc frumos de comentariu și te mai aștept
cu prietenie
dan

mulțumesc pentru cuvintele frumoase...din pacate am citit tarziu comentariul dar m-am bucurat...
te mai astept
cu prietenie
dan