herciu

partea 1 (prima) stau la șapte din zece e fain că sunt mai sus sunt, relativ, mulțumit la ăia de la zece curge apă, când plouă dar ce contează? , d.p.d.v. constituțional ei locuiesc cel mai

prea multe gânduri cu picioare rupte în spitalul ăsta, prea multe, honey cu mânecile legate la spate halatele albe zâmbesc privind atent amintiri cu bisturiu-n mână făcând operație

regula nu putea fi rostită de nici unul dintre noi nimeni nu își amintea cum s-a ajuns aici trăiam în 12 grupuri conduse de “cei mai bătrâni” care ne spuneau cum înainte au fost 13 dar

o uriașă ciupercă și apoi liniștea care sparge geamurile afară, sute de licurici, ultimii păstrători de lumină, se ascund printre cioburi o ploaie gri cade nepământesc iarbă se întoarce în

prietena mea e frumoasă. când ieșim să socializăm aproape că nu exist toată lumea e fascinată de ea femeile vor să-i afle secretul ea le zâmbește și le spune că eu sunt vinovatul dar niciuna

zgomotul devenea sâcâitor; cineva respira la mine în brațe. tiptil am mers în baie m-am spălat pe mâini îndelung căutând explicații credibile am îmbrăcat cămașa primită cadou de la

cumva am simțit că îmi scot sufletul la licitație chiar dacă îmi lipsea prețul de pornire când am terminat de povestit se făcuse ziuă stătuse câteva ore în fața mea pe covor învelită în

varianta mea “number 2” nu se compara cu “option”-a ta nr.1 din motive elementare de bun simț creată forțat dilema devine plictisitoare raportată la un suflet permanent în

după ce ai hotărât că nu mai e nimic care să merite am mai avea o singură problemă să alegem felul despărțirii pe rafturi avem ofertă variată chiar și cu 70% reducere pentru cei sub doi ani

acasă erau doar câteva lucruri schimbate Lăbuș a îmbătrânit, tu nu erai cu mine, iar țiganii din vecini trecuseră de la guță la merii crismăs înjurând sistemul pe italiană în disco am

adăpostiți de o vreme fiecare în gândurile altcuiva ne-am întâlnit speriați pentru a fura lumii o noapte dacă sufletele noastre se jucau de-a v-ati ascunselea în sticla de sec

sunt la Agnita și mănânc pită cu vinete rețetă codată a mamei aprind un kent cu un chibrit dintr-o poezie anterioară și mă gândesc să te sun la 1 și opt minute gmt+2 ascuns după un

trebuie să faci ceva! o grămadă de oameni mari care nici măcar nu seamănă cu tine apar peste tot prin oraș astăzi am numărat vreo zece pe centru unul nici măcar nu avea barbă iar altul vindea

evităm, precaut, cuvintele mari și definitive pentru a nu crea panică am învățat să iubim economisind sentimente și energie la limita de îngheț ne este așa frică unii de alții încât ne

senzația noțiunii de “e gata, în sfârșit” o trăiești efectiv mai târziu de “despărțirea oficială” se întâmplă de obicei pe la 23.39 într-o zi de sâmbătă după ce tocmai ai avut o discuție

fiindcă plouă în fiecare dimineață au aripile lipite cu bandă de izolat iar pe chip au afișate zâmbetele obligatorii. plictisiți inventează E-suflete și se joacă de-a EL soarele

când am fugit legați la ochi ne-au condamnat în lipsă fără prezumția de nevinovăție ne-am întors iubiți cu cârpele de pe frunte rupte în jur câteva vechi afișe cu noi eu cu privirea în