Poezie
\"to arnion\"
1 min lectură·
Mediu
o uriașă ciupercă
și apoi liniștea care sparge geamurile
afară,
sute de licurici,
ultimii păstrători de lumină,
se ascund printre cioburi
o ploaie gri
cade nepământesc
iarbă se întoarce în pământ
copiii în mame
mamele în strămame
Dumnezeu pleacă și el
trist și obosit,
gândind o viitoare Creație
fără oameni
024706
0
LS