herciu

câte poduri am ars ca să-mi încălzesc drumul câte răni am învățat să semene cu niște ferestre ......................................... libertatea nu a venit când s-au deschis ușile a venit când

mi-am scos frica din piept și am pus-o pe masă era atât de urâtă încât mi-a fost rușine că locuisem în ea o hrănisem ani întregi cu presupuneri cu tăceri cu oameni mai mari decât erau în

apăs pe plasticul murdar lumina nu vrea să se stingă rămâne agățată de lucruri de gura paharelor de scaunele de la bar de ochii umflați ai celor rămași cineva doarme în picioare sprijinit de

războaiele precum arsurile cu țigara pe antebraț oamenii prin adăposturi visele lăsate afară în cel care ridică un copil din ruină în pâinea împărțită între doi străini într-o mână întinsă într-o

prin ochii tăi coridorul înghite roți ruginite clipești rar ca un om care știe să ia întind cruce de suflete frec cu oțet tălpi și inimi netrecute prin somn plimb moartea o alungesc

femeie! când dracu’ o să te înveți minte în iubire nu există rest e un fel de compensare pentru lacrimi numită iertare folosită în special pentru spălarea de păcate forma de publicitate

la prima vedere negustorul mi-a părut cinstit nimeni nu l-a văzut vesel sau trist el doar era mai luasem de la el săptămâna trecută o duzină de presupuneri și doar două au avut defecte de

ochii îmi îmbătrânesc mai repede ca trupul înainte aveam ochii mari și albaștri.tare albaștri. câteodată le dădeam apă de la tine din palme și deveneau fântâni sau vise gemene înainte

acasă erau doar câteva lucruri schimbate Lăbuș a îmbătrânit, tu nu erai cu mine, iar țiganii din vecini trecuseră de la guță la merii crismăs înjurând sistemul pe italiană în disco am

DUPA... Erau ultimii o sută care nu au mers cu ceilalți în ceruri sau în pământuri Beciul descoperit de copii era în forma de cruce Undeva, deasupra savantii se omorau unii pe

Cercul Am reușit să mă ascund. Fuga în Cerc devenise atât de plictisitoare încât m-am gândit că însuși Cercul ascundea undeva un colț de care îi este rușine .................... așa am

PROTEST poezii înghesuite în cărti ascunse de frica unor analfabeți care cumpără neuroni pentru a-i păstra în acvarii gânduri vândute en-gros împreună cu toate frunzele din

din cauză că eram neacvatici am coborât neîncrezători eram piviți cu suspiciune și chiar cu o doză de rasism goi și speriați am reușit cu o mâna de pietre să

Ultimul stinge lumina… impulsul primei priviri cioplea tăcut sentimente viitoare ne-am scuturat de trecuturi ca de lepră ne-am analizat sumar sufletele am făcut

cumva crâșma de vineri seara era plină de noi toți vechi și noi împărțiți neechitabil în aceiași suprafață comună plătind barmanului cenzura pe realitate primim hârtie igienică gratis la

regula nu putea fi rostită de nici unul dintre noi nimeni nu își amintea cum s-a ajuns aici trăiam în 12 grupuri conduse de “cei mai bătrâni” care ne spuneau cum înainte au fost 13 dar