limită

destul de nonsalant, poate chiar arogant, sau cel putin apelativul baby mie in genere imi inspira ironie. mi-a placut:
poate mi se intampla (vreo) moarte,
suflet esuat,
suflet carpit,
chiar si injuratura are farmec in acest context.
mcm

dan, de acord în ceea ce privește acel,, babz,,. în rest strigătul tău , nevoia de a te reinventa mi-a plăcut, chiar am și eu o tendință de curățire a propriei conștiințe prin ultimele poeme postate. cu drag,

dacă cel puțin două femei spun același lucru înseamnă că..trebuie schimbat \"baby\":)..ceea ce o să și fac.

mcm:mă bucur sincer dacă ți-a plăcut...\"injurătura\" din final e un fel de cocluzie, trebuia să capete un oarecare farmec în context :).mulțumesc!

cezara răducu : o radiografie foarte exactă a poemului...mulțumesc de citirea atentă și constantă!

nu-mi pare arogant, imi pare chiar autoironic. Hm...da, uneori, autoironia poate fi culmea arogantei, a celei de bun-gust, daca s-a inventat asa-ceva :)
Eu am citit textul dupa ce ai scos acel \"baby\", nu stiu unde era plasat, dar cum e acum e ok, n-are nimic in plus sau in minus.
Minimalist si transmite mult intr-un limbaj simplu si clar.
Placut.

\"baby\" era primul cuvânt din text..sunt de acord cu tine despre autoironia acestuia dar cred ca in acest context e mai bine fara...(mai ales sub \"presiunea\" a doua cititoare dragi mie :) )
multumesc de apreciere si astept alte comm-uri
cu prietenie
dan

eu mă gândesc la crochiuri și crochete când citesc atari texte.
ele spun, nu contest, ele au o greutate a lor, ele uzează de cuvinte cu încărcătură, cum obișnuim a zice (moarte, iluzii, de pildă), dar ele rămân atârnate prin aceea că sunt prea firimituroase, nu au context, nu încearcă un context, chiar mic și prin asta nu depășesc simplitatea unei vorbiri de zi cu zi.

...e inutil să protestez pentru trecerea textului la atelier...dar am dreptul să consider faptul că este o retrogradare subiectivă...nu vreau să spun că are nu știu ce valoare dar...de fapt nici nu e așa important...în fine, aștia suntem, cu aștia luptăm...dar de pe poziții inegale
cu prietenie
dan

meștere, dacă tot te roade curiozitatea și ranchiuna, află că eu am pus textul la atelier, asta ca să nu mai te mai iei de alți colegi, ca să nu spun mai multe despre un mod de educație. și nu cred că vreau să-mi dedici un poem, no way! că orgoliul rănit face prăpad, nu-i așa?!

...e foarte bine ca un editor coboara de acolo de \"sus\" si face precizarea asta...eu ce variante am..trebuie sa cred...nu e vorba de orgoliu ranit...iar despre educatie...nici vorba...din generatia 73 au avut parte de educatie doar copiii activistilor...nu?..restul suntem astia marunti care cerem...chiar in 2008 explicatii pentru ceea ce se intampla...eu nu sunt un poet, d.m., eu scriu pe acest site...nu am orgoliu in aceasta privinta...am vrut doar sa remarc o nedreptate relativa..daca scriu sau nu scriu aici nu este o problema existentiala pentru mine...ma deranjeaza insa un lucru....daca cineva vrea sa ma retrogradeze..pe mine sau pe altcineva ...sa o faca (cel putin ) transparent

nu mai putem să spunem prea multe după ce concluzionăm ceva nefavorabil în ce privește propria persoană, .. sau a altora...
se așterne tăcerea, ca și oboseala, dezamăgirea închide, am vrea uneori să putem striga
dar nu se poate
suntem doar oameni...
Văd, în spatele versurilor acestea, toată frământarea dinaintea lor, și tăcerea de după, apăsarea și
zbaterea
versurile acestea sunt de fapt un scâncet, sunt un geamăt scăpat involuntar.
Sigur că nu ai nevoie de un suflet „nou”..
Acesta te face să fii așa cum ești!
El a scris o poezie atât de frumoasă! Nu tu...
În ce privește trecerea lui la atelier, trebuie să fie o greșeală.
Care nu trebuie să te afecteze prea tare.
Mult succes!

nu mă așteptam să mai primesc comentariu pe acest text și mi-ați făcut o surpriză plăcută...mulțumesc mult de cuvintele frumoase din prezentare.
referitor la \"atelier\": nu mă deranjează faptul că un text de-al meu e trecut la atelier, ci modul ,total netransparent câteodată, prin care unii editori înțeleg să facă asta..dar în fine..mă bucură mult faptul că poezia a plăcut și ..vă mai aștept în vizită :)
cu prietenie
dan

dane,
spre rușinea mea îmi fac autocritica pentru că am \"scăpat\" acest text postat încă din martie, și uite acum ,trecând prin pagina ta, mi-am permis să mai citesc câteceva semnat dan herciu.

poemul de față este unul reușit, stările sunt lăuntrice, desigur, dar remarc un fel de autoironie mascată atent.
cititorul din mine simte o apropiere de acest text pentru că stările le-ai redat într-o formă accesibilă oricărui trecător pașnic...
intrarea în poem este directă, lucru care mă încântă.

\"câteodată mă gândesc
că ar fi bine să pleci...\"

și iată efectul...

\"poate atunci
mi se întâmplă o moarte
și scăpăm de mine pentru o vreme\"

tenta ironică din final aduce un plus
și ce fain!

\"am nevoie de un suflet nou
ăsta a eșuat
și chiar dacă se mai poate cârpi
cu niște iluzii
arată ca dracu\'\"

dane, poemului tău i-ar sta bine între două coperți de carte.

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,






legătura dintre stări este una sensibilă

nu mă așteptam să mai primesc comentarii pe acest text care a fost catalogat drept necorespunzător :)...reacțiile celor care citesc textul îmi par cu mult mai importante decât faptul că este la atelier...
de aceea, mulțumesc frumos!

cu prietenie
dan