dan mihuț

uite, nu putem pleca amândoi e mai bine să stea cineva acasă să fie luminile aprinse până dimineața și să râdem aiurea de ce ni se pare aproape când se zbate pieptul, există o siguranță pe

poate e mult mai ușor de suportat ghidajul și sternul duc oriunde minimele plăceri se blochează la ieșirea din gură și firele întinse aduc aerul aduc chinul aici nu contează câte legături se

am plantat un bonsai în buric, fumez și-l privesc în fiecare zi cum își întinde crenguțele i-am povestit tot ce știu despre asia să se simtă acasă am luat cd-uri despre india, china, japonia până și

cine n-a fost la o vânătoare de lișițe să se ducă să ia o pușcă sau chiar două și un ogar cu colți mari și ascuțiți ca să smulgă păpurișul și cizme cu cărâmbul cât mai înalt și

cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie cu frișcă, venea din cer potopul și se zdrobea de asfaltul cald, șoferul autocarului a întins mâinile și țipa ca un apucat, duduile țipau la șofer noi

îhî, e seara, bem bere la montana, e bine, e foarte bine ce ne-ar mai putea lipsi acum în afară de ariciul care se strecoară pe lângă gardul viu, sau poate câteva chinese girls, vorba ta, să ne

ești o femeie mică, încapi într-un aparat de fotografiat încapi într-o mână care-ți trece prin păr, încapi într-un tatuaj și când vine toamna, mai ales când e frig mă gândesc că degetele tale au

după atâta educație, sleiți de puteri, nu ne mai gândim decât la o plajă imensă unde să punem corturi să stăm toți cu un pahar rece în mână până când dispar diferențele fizionomice ce e mai comod

nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton pe care răzui ceară, o topești pe el și îl agăți în ușă câteva nopți am visat c-am murit, alte câteva că mai am un copil și nu știu unde e, sau

Cola trezită are gust de cimbru. Dacă e cola cu vodcă, nu se trezește sau își păstrează un gust pe care nu-l detectez pentru că nu gust, dar paharul pe care nu l-a băut Victor seara trecută miroase a

când îți pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinți. acolo e încă vară și poți să

la ieșirea din mamaia am intrat cu mașina într-o vacă vaca s-a întins pe capotă rănită ce facem cu vaca asta rănită? ce facem cu hemoragia ei? dacă am rupt kundalini-ul în ea? am ajuns la

ziua ar putea fi plină de fleacuri, gesturi cu două muchii, respirații în ceafă, ar putea fi blândă și strecurată, un embrion într-o cameră care nu știe dacă-l dorește, dar ferestrele se deschid prea

am întins mâna spre ce credeam că e aproape și tu mă întrebai de undeva din spate câte zile mai sunt ce e acest aproape în care scormonim dar fiecare din noi e făcut să primească

stările de veghe au distrus proximitatea ultimei meserii din lume sunt un biet negustor de artă dus de căpăstru pot să iau și bătaie dacă ăștia știu cât de fals e un tonitza dar mai învăț