romanian trip syndrome

mă face să râd poemul tau. vrea să spună ceva dar nu spune nimic. faza cu criza ar mai salva ceva

em

in seara zilei de 17 ianuarie 2020, doua umbre infofolite in paltoane lungi tropoteau repejor prin zapada inghetata din piata gretzkaia, acum aproape golita de lumea care iesise de la slujba de seara . gerul naprasnic facea parca sa se chirceasca si lumina felinarelor, iar casele inalte, cu doua si trei caturi, pareau mai inghesuite si retrase inspre curtile din spate, ca si cum , in noaptea aceea, pana si pietrele reci simteau nevoia sa se incalzeasca intre ele.
-ei, si ce-avem in seara asta, fiodor semionovici? mormai una din umbre cu glas gros, vatuit de gulerul ridicat pana la nas
-ei, ce-avem....un pispirica din arhanghelsk, care-si zice fracturist, unul din aia cu obrajii vinetii si ochi de peste fiert...si cel numit fiodor semionovici vru sa dea din mana a lehamite, dar se razgandi si-si cocolosi mana inapoi in fundul buzunarului.
-ei, si-atat? pentru atat m-ai scos din casa ? mormai nemultumit glasul cel gros
-nu, nu, stepan kralovici, nu. mai avem si-o dama din vilnius, are o claie de par portocaliu si-un geamantanas plin cu romanele dumneai, am luat ieri impreuna un ceai la liubomirska si zicea c-o sa ne citeasca primul capitol din fiecare. poftim, cum ai zis?
-n-am zis nimic, se rasti stepan kralovici. si hai mai repede, ca-mi dau duhul pe aici. mai avem mult?
-ajungem acusica, la capatul strazii si dupa colt, se grabi cel mai maruntel sa-l linisteasca pe primul. si-l avem, desigur, pe poetul acela pasunist din republica dobrogea, de care ti-am mai zis
-ei, ce-i cu el? si cum adica, pasunist?
-ei, scrie despre vaci, are trei carti deja , e cel mai bun, in felul lui, la astea....in glasul maruntelului se ghicea o oarecare admiratie, care nu scapa neobservata de tovarasul sau
-scrie despre vaci, spui...trei carti, trei, despre vaci? o fi fost cioban sau poate felcer la vreo ferma, hm?
-neeehh, stepan kralovici, el e poet. e poet de meserie, adica...
-atunci e un bou, mormai glasul cel gros. , nicicum mai imbunat de aceasta dezvaluire care fusese facuta ca sa-l mai inmoaie
-nu, e taur, din cate stim noi
-aha, deci il stiti, spui....si...e de-al nostru?
-asta inca nu stim, dar vom afla negresit, spuse maruntelul cu glas sigur
-hm, hm....vaci, spui? si ce fel de vaci?
-hehehe, vaci de toate felurile...moarte, vii, martoage, trupese, laptoase, sterpe, cu serpi in ele, fara serpi, cu crupe de muiere, hehe, cu coarne, fara...si mai are unele care sunt in cercetare acum, sopti maruntelul, apropiindu-si capul de cusma celuilalt...
-cum? cum? ce cercetare? ia zi, ca nu-nteleg, ce cercetare???

maruntelul dadu sa spuna ceva, dar il trase de maneca si-i arata intrarea luminata a unui gang...sssshtttt, am ajuns, o sa cerem sa ne dea un ceai , sa te dezmortesti inainte sa iei cuvantul, stepan kralovici...

emilia, m-a impresionat deducția și intuiția ta, dar aș face o mică modificare (textul nu vrea să spună nimic, dar nu poate să se abțină și spune) eficinetă numai în cazul în care continui să atribui textului proprietăți intenționale. și dacă textul are o bază intențională independentă, deja se întrevăd scheleții unei metatextualități, nu-i așa? și ce ne-ar putea salva din această fundătură? desigur, ingenuitatea. reverențe pentru intervenție.

noemi, sumpă doamnă, trebuie să recunosc că am căutat câteva zile sursa plagiatului comis mai sus și, neavând niciun rezultat și nevrând să recunosc neputința mea, încep prin a nu te acuza de plagiat cum nu m-ajută vreo dovadă, dar aștept marea pomană a revelațiilor de după sezonul ploios când, înarmat cu bolul meu de inox, voi pleca să-l întind spre cei milostivi și dăruitori de pilaf revelatoriu. trec de nodul ăsta. al doilea nod îmi rămâne în gât. desigur, deoarece personajele de mai sus pot fi învinuite de rea intenție și venin în ceea ce privește spusele lor cum că poetul pășunist ar fi așa și pe dincolo, dar mai ales un bou care scrie despre vaci. impedimentul ar fi că nu pot învinui indivizii respectivi și nu-i pot târî în judecată pentru ce vor face ei în 2020. ar mai rămâne o soluție pe care nu o spun, dar la care voi recurge numai în cazul în care mă voi convinge că referințele biografice corespund profilului meu, caz în care le pot lua ca atacuri directe și, cum am în față o doamnă (sper să nu fie antipatica damă din vilnius!) pe care n-o pot izbăvi prin vreo metodă manhood, mă mulțumesc să socotesc demersul de mai sus o provocare mișelească și o încercare de destabilizare a științei care abia a apucat să se înfiripe. vacologia. mai demn de milă e faptul că manipularea personajelor denotă faptul că autorul nici măcar nu are habar de priceperea de a pun în gura lor chestiuni valabile în ceea ce privește înaintenumita știință. concluzionez prin observațiunea că gândirea de tip bovin a cuprins soțietatea fără scăpare. regretele mele semieterne, doamnă.

vezi că nu e corect scheleții, nu e acesta pluralul

numai bine

dinspre partea mea, ai putea sa-ti sufleci de pe acum nadragii poetici, sa infigi lastarii fragezi in luncile patriei , sa-ti lustruiesti tinicheaua si sa te faci troita pe autostrada soarelui. cat despre stiinta spre care te bulucesti ca vitelul la instalatia de import, pana nu trece de fazele popperiene ale falsificabilitatii prin muget, dat din coada la tauni si batut putineiul in dosarele x ale literaturii hip hop, eu o iau drept ipoteza astrologistica cu priza doar la damele de tip vilnius, semne de apa.
salutari de la maruntelul, te soarbe din priviri, dar plescaie discret.

ps. pardon, se spune \"schirletzi\". asa am auzit de la o mamaie care vinde patrunjel si telemea in piata si a vrut s-o dea pe gratis ( telemeaua, adica), unor dame de la fashion channel.

emilia, ești cea mai dulce dintre dulcețuri! cum naiba reușești?

troiță pe autostrada soarelui nu mă fac, ce să caut în mijlocul ciulinilor? deși ar fi de preferat coafura lor simandicoasă. decât freza domniei tale, o ireverență la adresa oricărui mod de creștere a podoabei capilare, o formă de comunicare cu civilizațiile extraterestre, o sinteză anabolizantă a formelor de existență care, mulțumim naturii, nu au existat niciodată. sunt convins că rețetele ale căror baze culinare se hrănesc din cadavrul lui propp vă înfundă căile de comunicare intelectuală destul de des, acesta fiind și unul din motivele pentru care le invocați pentru a închide gura oricărui terchea-berchea de origine confirmat bovină. dar atât propp, cât și domnia ta sau alți zulufi care se vor mai fi ivit pe coama îngăduitoare a teoriilor coltorale, nu veți pricepe cum e cu ceea ce, în mod evident, disprețuiți dintr-o pornire a turbării astrologice de care pomeneați. în altă ordine de idei, dorința domniei mele către domnia ta s-ar traduce într-o formă instant prin: despre ce naiba vorbiți? nu puteți coborî din pătuiagul înaltei spiritulități care v-a urcat cerebelul hăt departe de corp, fenomen natural, nu precum fac asiaticii cu acea elongație a gâtului cu ajutorul inelelor... adică, concret, despre ce vorbim, scumpă domamnă?

știu că e tardiv a vă ruga să transmiteți simpatia mea bunicii precupețe. o s-o rog pe bunica mea, precupeață și ea.