a miracle to come...
uite, nu putem pleca amândoi e mai bine să stea cineva acasă să fie luminile aprinse până dimineața și să râdem aiurea de ce ni se pare aproape când se zbate pieptul, există o siguranță pe
next one will be our heaven
poate e mult mai ușor de suportat ghidajul și sternul duc oriunde minimele plăceri se blochează la ieșirea din gură și firele întinse aduc aerul aduc chinul aici nu contează câte legături se
盆栽 și God
am plantat un bonsai în buric, fumez și-l privesc în fiecare zi cum își întinde crenguțele i-am povestit tot ce știu despre asia să se simtă acasă am luat cd-uri despre india, china, japonia până și
moartea lișiței
cine n-a fost la o vânătoare de lișițe să se ducă să ia o pușcă sau chiar două și un ogar cu colți mari și ascuțiți ca să smulgă păpurișul și cizme cu cărâmbul cât mai înalt și
autumn symphony
cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie cu frișcă, venea din cer potopul și se zdrobea de asfaltul cald, șoferul autocarului a întins mâinile și țipa ca un apucat, duduile țipau la șofer noi
balada ariciului
îhî, e seara, bem bere la montana, e bine, e foarte bine ce ne-ar mai putea lipsi acum în afară de ariciul care se strecoară pe lângă gardul viu, sau poate câteva chinese girls, vorba ta, să ne
ora de logică
ești o femeie mică, încapi într-un aparat de fotografiat încapi într-o mână care-ți trece prin păr, încapi într-un tatuaj și când vine toamna, mai ales când e frig mă gândesc că degetele tale au
vaca feat. roy orbizon
după atâta educație, sleiți de puteri, nu ne mai gândim decât la o plajă imensă unde să punem corturi să stăm toți cu un pahar rece în mână până când dispar diferențele fizionomice ce e mai comod
gradina de carton
nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton pe care răzui ceară, o topești pe el și îl agăți în ușă câteva nopți am visat c-am murit, alte câteva că mai am un copil și nu știu unde e, sau
taci. uneori e iarnă
când îți pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinți. acolo e încă vară și poți să
marta. poemul 6
bălțile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcați frumos până la gât și fumez țigări lungi, cele mai lungi, țărmul e mic, țigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul
romanian trip syndrome
la ieșirea din mamaia am intrat cu mașina într-o vacă vaca s-a întins pe capotă rănită ce facem cu vaca asta rănită? ce facem cu hemoragia ei? dacă am rupt kundalini-ul în ea? am ajuns la
rue pavlov
am făcut insolație la modul în care orice lucru care-mi dă o durere de cap e un frate, un frate mai mare te ia de după umeri și te pupă pe frunte semnul rămâne acolo până la prima beție atunci
tagesphantasie
ziua ar putea fi plină de fleacuri, gesturi cu două muchii, respirații în ceafă, ar putea fi blândă și strecurată, un embrion într-o cameră care nu știe dacă-l dorește, dar ferestrele se deschid prea
o atingere, o rătăcire, apropiere de teamă
am întins mâna spre ce credeam că e aproape și tu mă întrebai de undeva din spate câte zile mai sunt ce e acest aproape în care scormonim dar fiecare din noi e făcut să primească
iuda a vândut artă
stările de veghe au distrus proximitatea ultimei meserii din lume sunt un biet negustor de artă dus de căpăstru pot să iau și bătaie dacă ăștia știu cât de fals e un tonitza dar mai învăț
o cădere, o ridicare, urmele celor pe care-i iubim
dacă te îndrăgostești până și de o stradă se lipește de tine cu lașitate ceva în plus, ochii mirați și dorința aceea eu rămân aici, adorm la aceste intersecții deși știu că e mai greu, tot ce se
ana are mara
ana are mere, e o prudență a naturii ea știe că are mere coapte și că vreau să mușc dar nu mă lasă, îmi spune să trec pe sub crengi întâi, pe sub lup, pe sub coaste ana nu e scufița roșie. nici
mai multe poeme
sfatul medicului bolnav adică la foc, la spuza pe care ne facem negri din cauza unei perechi de bocanci îți poți pierde cel mai bun prieten poate să creadă că i-ai ars dinadins dar trebuie să
vom cădea dimineața, vom însori
s-a dus tot până-n pământ amicii mei stricați de mahoarca venită pe bandă din cea mai apropiată republică abdominală se uită la soarele cu mușuroaie de cârtiță e distanța care permite să ne
în numele tatălui, în intestine
mai eliberat mai cuprinsă de ruptură e o poveste turnată aici o explicație metalul e fără rost uneori răcește e prea mult din simplitatea unor necuviințe roase de rugină cantitățile dau
nu există bolnavi, paturile sunt
o mecanică iresponsabilă dă curaj așa cum și sudorile sunt din același motiv o sursă de instigare veriga dintre plictiseală și vertebre poate bătălia de cucerire a biografiilor are fiorul
nu am poeme de dragoste
răspunsul acesta îl aud mereu un atac prin ceața de lângă mine am doar un interval viu în cap îl clatin dintr-o ureche în alta și nu s-ar zice că ecoul e vesel sau trist nu se sparge nimic din
scanez, duc documente în somn
nu mai dorm în ultima vreme de sub perne fac bau mâinile și salteaua mă rotesc, mă duc la celălalt capăt, poate acolo se strâng picioarele într-un ciorap fumuriu mă uit în el și îmi
