Poezie
autumn symphony
1 min lectură·
Mediu
cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frișcă, venea din cer potopul și se zdrobea
de asfaltul cald, șoferul autocarului a întins mâinile
și țipa ca un apucat, duduile țipau la șofer
noi țipam la dudui și frișca se îngroșa
am intrat într-un zid gros, așa sunt zidurile la caracal
adica era ca în povestea aia cu dă doamne pe lume
o ploaie cu frișcă, zidul rău mă pișcă, scaunul m-a prins sub el
și nu se mai mișcă
n-a fost vorba de descarcerare
doar ceva borș pe nas, vânătăi și spaimă muierească
dar ploaia nu mai contenea, cineva a amintit
de ploaia cu broaște stârnită de petrache lupu
sfântul de la maglavit
am coborât să vedem minunea și ne-am bucurat
treceau cocorii oltenești și lansau câte-un găinaț
cât crocodilu’
044.945
0
\"am intrat într-un zid gros, ca de la caracal
cum în povestea aia cu dă doamne pe lume...\"
adică mai concentrat și mai lipsit de lirism. Îl văd ca o relatare tip jurnal, cu mare impact asupra cititorului. E doar o părere.
LIM.