text recrudescent

da...ce sa zic
\"pe alt rând se urcă dacă nu s-ar vedea de sus
ondulările textului într-o relație combinată\" si sa nu fiu nesimtita...dar o sa fiu...acest text semana cu un curs auto si ma invata ca nu trebuie sa ma mai intorc la/sau sa intorc pe terenuri aride...pentru caco cosatul tezeu asta e extraordinar...tezeu....care la muscat pe dumnezeu si ...
filozofii stiu mai bine care e leacul si nici nu trebuie sa-i intrebi ca deformatiunea lor profesionala o sa-si arate coltii intr-o manevrare abila a ...a...sensurilor?....a ...a lor
dar sa vorbim de poezia asta ca o stea si pana la urma urma intradevar urci mai usor cu masina decat cu pasul...cred ca nu ma inselam cand ziceam ca e ca un curs auto, mai ales ca la urcare ai prioritate...dar sa ne mai distram putin...atunci cuvintele ar disparea moi ca gelatina
...infricosatoare imagine
niste cuvinte, biete cuvinte gelatinoase ca piftia...care mai si dispar ....culmea...imposibil fara urme...cu o urma gelatinoasa care ramane...dar sa mai observam oracular...a sub haine exista carnea..un cuvant sangeros care cuprinde si ofranda si lasitate daca chiar nu mai avem credenta ca ala, isus si-a dat carnea , pardon ofranda si lasitatea ca sa ne inalte, dar sa mai luam...ooooooo...iata ca ne tragem de inimi cum tragem de prastie
cand tragem de prastie aruncam pietre , acum ...ia sa vedem ce se intampla
da..nu ne-am tracta pri aridul...vai de el de cuvant...aridul cuvant..raman la aceiasi impresie
curs auto cu stea
...sa traiesti....te-ai nascut genial....ai si de la mine un solar...ca o stea ai primit
pa

pe limba romana Tosa vrea sa zica ca tehnica palimpsestului literar folosita in acest caz este suprasaturata de expresiile greoaie si cuvintele cautate intentionat pentru a impresiona cititorul. Astfel urmele vechiului pergament ariadnic se pierd in labirintul mintii iar autorul cade facil in plasa versificatiei simbiotic/onomatopeice. Tosa Claudiu denota atata necunoastere incat isi justifica neputinta prin aparitia unor carcotasi, uite sunt eu primul carcotas care face o critica pe acest text pt ca tu nu esti in stare, gasesti in schimb defecte la texte si le mai si instelezi.

poemul este o alegorie bine dozata. simplu de vazut. nici solar, nici palimpsest, nici alt batut de campi cum vad mai sus la comms. dan scrie o poezie de idei, dificila pentru un target fara macar un minimum de cultura. trebuie sa fii capabil si sa doresti sa dezlegi sensurile. daca gasesti cheia deschizi toate usile. deci, trebuie, mai mult decat sa simti, sa gandesti. el nu triseaza, nu inventeaza, nu confunda. logica lui simbolica este fara pata. fireste ca nu toti au aplecare catre astfel de texte. online este preferat catharsisul de vara, usor, \"cu sifon\", poemele de prim nivel, epidemice, cu tema la vedere si, mai ales, jocurile inteligente de cuvinte care alcatuiesc imagini sau nonsensuri maiestrite. cam asta este agonistul capabil sa inghita si sa si digere. figurile de stil. nici asta nu e putin lucru, oricum. nu pledez pentru un stil sau altul, dar trebuie sa recunoastem valoarea acolo unde este ea, chiar daca lecturile noastre preferate merg catre alte stiluri.

ps: mila, bati campii.

text de citit: vazut, placut, merita; se folosesc simboluri, (firul Ariadnei), expresii inedite, se redau stari diurne si nocturne, etc... o combinatie de sensuri complicata ca un labirint, in care firul calauzitor de lumina e sugerat de la inceput...

pe langa asta, imi permit o intrebare: daca avem un text recomandat, incarcat de simboluri, de ce nu risca editorul care il recomanda sa explice simbolurile, ca sa ii dea si agonistului de ocazie posibilitatea sa inteleaga de ce la o adica ala recomandatu\' e apreciat si el nu?
ca altadata sa stie si prostul lumii despre ce e vorba, poate ajunge sa aprecieze si el un text bun, poate se creeaza o concurenta benefica, o scoala pe agonia...
de ce nu?
pdap desi stiu ca nu se face, personal, sunt interesata, ca dupa n comentarii, pe si pe langa text, sa citesc cu ce si cu ce nu e de acord autorul din ceea ce inseamna dezlegarea textului sau.

sunt de acord cu o explicatie a editorilor la recomandarea unui text (aici textul a intrat la recomandate datorita celor 3 stele), dar nu stiu daca o dezlegae a enigmelor textului dpdv simboluri poate fi macar impusa ca regula, atata timp cat sunt si texte bune, recomandabile, care nu mizeaza pe simbol. alte lucruri trebuie luate in calcul. in ceea ce priveste raspunsul autorului, el ce sa zica? da, asa e: textul e labirintul, tezeu scriitorul lui, minotaurul daimonul iar egis cititorul care se arunca in calimara ca nu a inteles nimic?

*Ioana, sa nu crezi ca eu fac parte din categoria celor care vor mura in gura. Eu caut si gasesc daca ma intereseaza;
*eu, la randul meu, folosesc simbolul, de aceea textele mele sunt oarecum ermetice pentru necunoscatori;
*ma gandeam sa incercam sa ne tranformam in societate deschisa, altfel riscam sa fim izolati si neintelesi...
*simbolul deschide multe directii si din experienta mea unele sunt foarte diferite, chiar conradictorii. De asta consider lamurirea autorului necesara.

contradictorii

adriana, eu inteleg bine ce zici tu si sunt foarte de acord. doar pledam pentru \"pasii mici\", pentru ca uriasii au disparut naibii sau cine stie pe unde s-au adunat.

stii cum se spune... specia umana este alcatuita din miliarde de spacii. pe de-o parte, agonia este una dintre cele mai \"deschise societati\", pe de alta - usile ei se deschid de cele mai multe ori doar spre exterior.
anyway, sunt pro! :)
lasa-mi o adresa unde te pot contacta. scuze pt adiana.

E un text tărăgănat, plictisitor, mie nu-mi spune nimic.

textul e bun, cine ar putea să nege asta? dar poezie înseamnă cu mult mai mult. o scriitură înseamnă poezie numai atunci când simți un gol în stomac citind-o. acest text, chiar și pentru \"frumoșii culți în viață\", reprezintă un labirint și un mănunchi de chei. eu când citesc o poezie trebuie să am orgasm, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față. bineînțeles că există neverosimilul termen \"compatibilitate\"... despre chat numai de \"bine\", să desființăm yahoo mess

fără să vreau să intru în polemica stârnită aci și fără să doresc a fi integrat, fie de o parte, fie de cealaltă a baricadei, îți spun, cât pot de elegant, ceea ce am simțit la citirea textului: discurs greoi, neaerisit, voit încărcat cu simboluri inutile; un cititor onest care,- trebuie să recunoștem - este cititor majoritar, și căruia,- iar trebuie să recunoaștem - ne dorim să îi intrăm în grații, noi, producătorii de poezie, acest cititor ar înghiți cu noduri lanțul de șarade expus aci. pentru că el, pe lângă o aproximativă experiență de lectură, ar înțelege greu obligația, - spre exemplu - de a se super/iniția în mitologia elevată a scriiturii numai pentru plăcerea pur intelectuală și oarecum snoabă de a se simți un fel de champollion în descifrarea de hieroglife lirice. cititorul onest vrea să recepteze un sentiment firesc, simplu și direct, transmis printr-un vers elegant, rezonabil, nefățarnic, un vers care să-i sară drept în inimă, iar nu în cutele circumvolute ale materiei cenușii. prea adesea producătorul de lirică are impresia că cititorul majoritar abia așteaptă să intre în contact cu revelațiile lui ultrastilate. cititorul acesta ar înghiți cu greu un astfel de discurs. mai exact, ar renunța la el de la primele rânduri. eu, care aș putea pretinde, eventual, că am citit ceva poezie la viața mea, îi dau dreptate acestui cititor. căci eu, cititorul onest de poezie, mă îndrept spre ea în anumite momente ale vieții mele, nu pentru a mă cultiva, - pentru asta sunt multe alte mijloace, și poate că nu am timpul și nici aspirația de a deveni savant! - ci doar pentru a trăi un sentiment aparte, îmbrăcat în forma lui cea mai seducătoare. ori acest gen de sentiment nu este comunicat nicicum hieroglific. odată ce am pus mâna pe o poemă care se pretinde enciclopedia lumii, am și zvârlit-o cât colo! căci, enciclopedia - cu enciclopedia, și poezia - cu poezia... marea artă a producătorului de poezie nu este de a încerca să-i demonstreze cititorului său cât de deștept reușește el să inghesuie în poem întreaga cultură universală. eu, cititorul onest de poezie mă simt jignit de acest tip de vanitate și aroganță, de acest mod de a mi se spune, pe sugeratelea: \"mai învață, dracului, și tu câte ceva! vezi că nu ești în stare să înțelegi ce-ți spusei eu acilea!\" eu, cititorul onest de poezie care-mi sunt, vin și zic: \"domnule ilustru în poematică, știi ceva? dacă matale ai studiat cu adevărat poezia lumii, teoretic și practic, apoi arată-mi că știi să mă seduci, nu jignindu-mi simțirea, ci învăluind-o în cuvinte simple și vibrante. alege-le în așa fel, încât să-mi comunici mari adevăruri cu simplitate și, mai ales, cu vibrație omenească. știu că ai aspirația de a fi un poet de excepție, original, incomparabil, dar asta-i treaba ta personală, nu a mea, tu fii POET pentru mine, nu profesor insipid de versuială uscată și încărcată de pretenții aristocrate. știu că mă califici drept incult, dar asta e intenția ta? să-mi demonstrezi că între mine și tine se află o bibliotecă, sau să-mi comunici că, urmare a strădaniei tale, ai învățat să-mi seduci simțirea?\"
aia gândește și zice cititorul onest-majoritar de poezie, iar dacă producătorul de poezie ignoră și disprețuiește acest lucru, nu are decât să scrie poezie pentru dl. champollion și adoratorii lui, dezlegători de cimilituri universale! care, cu toții, dau ochii pe spate, teatral, pur-demonstrativ, doar din parvenitism intelectual, pentru a dovedi că, iată, ei le au p-astea, ce știți voi!
ca să nu mai spun de comentariile făcute sub tipul acesta de texte, care au fasonul că au rupt gura târgului cu subtilitățile lor interpretative! ...de cred că și autorul în acuză, deseori, rămâne uluit de ceea ce putea el să spună, dar, iacătă, taman acu a aflat că o spusese, dar nu aflase încă!...

sper să nu-ți fie cu supărare. argumentația mea făcea referire strictă la acest tip de text, precum și la genul de texte de aceeași factură. nu la dan mihuț, producătorul de poezie, deseori, onestă...

Ca o bună constănțeacă ce sunt, mă alătur celor care ți-au lăudat poezia și-ți dau doar un colț de steluță, pentru că doar pe acesta îl am. Ai scris bine. Sunt mândră de tine. O seară fericită.

Dan, tind sa fiu de acord cu Ioan Peia .. tu scrii f. bine, ai simboluri puternice aici, insa poezia pare mai mult un discurs
academic.. cineva spunea ca o poezie sa fie reusita, trebuie sa faca atat de criticul de poezie sa tresara cat si pe Maria
care vinde morcovi in piata .. in textul de fata, parca intr-adevar incerci sa ne faci sa ne simtim prost:)
mizezi foarte mult pe aceste sensuri ascunse, de parca vrei sa ne ascunzi poezia in sine, pur si simplu nu respira poezia, este inecata de atatea simboluri chei si labirinturi.. eu, ca un citiror fidel pot sa spun ca nu este cea mai reusita poezie a ta .. tu scrii foarte frumos, dar daca ai simplifica putin ar fi perfect.

nu vreau sa intru in polemica deja starnita, dar, Ionut Caragea, ai totusi dreptatea ta .. Dan Mihut aproape niciodata nu este citit si supus polemicii, chiar daca este recomandat, instelat... ma surprinde uneori cum poate fi trecut cu vederea, fiindca scrie foarte frumos .. Ioana Barac la fel.. nu cred ca merita atata taraboi pe acest text, in primul rand nu merita Dan si apoi nu merita poezia,
deja ne-am obisnuit cu acest site, nu Ionut, unde nimeni nu da doi bani pe tine, si absolut orice gest ESTE NECESAR sa aiba feed-back, altfel nu se repeta .. bisericutele exista, si este normal sa fie asa.. faptul ca Dan este comentat constant DOAR de cateva persoane nu il face vinovat, uneori ma mir cum texte cu valoare trec precum fumul, de ex. Dan avea texte de 3 stele cu 40 de afisari.. este nedrept, pentru un site unde se promoveaza poezia.. apoi vezi texte de atelier cu sute de afisari si comentarii si stele de iti vine sa vomiti sange de greata.. faptul ca Dan si Ioana apartine unui grup constant, unde se apreciaza nu cred ca ar trebui sa te deranjeze pe tine, poate doar daca intrau toti si incercau sa te desfiinteze.. am vazut si critica negativa
in comentariile lor, acest lucru mi-a demonstrat credibilitatea lor ca poeti .. nu cunosc povestile voastre si nici nu imi pasa, eu spun doar ceea ce cred fara sa-mi doresc sa intru in polemica .. Dan Mihut scrie frumos, motiv pentru care este mai mereu recomandat, insa pe acest site pur si simplu este ignorat.. la fel cu multi multi altii ..
vrei sa iti citesc din titlurile zilei, saptamanal, sa vezi ce poezii sunt la moda ? .. orice text are implicatii sexuale.. cum e si cu Becali si manelele.
din pacate acest site a ajuns sub un nivel mediocru, unde poezia pur si simplu nu este bagat in seama iar cacaturile sunt promovate .. cred ca este nevoie de o \"deratizare\" in masa .. e doar o parere ..

si las spatiu convins ca o sa revin :)

faptul ca Dan si ioana apartin ,

nu este bagata in seama

si multe altele pe care, in graba, nu le-am vazut ..

claudiu,
textul nu e chiar plin de simboluri, dar e, așa cum ai spus, nu totdeauna bun la digestie. solicită un oarecare efort. cât despre a digera… dedal știe mai bine, el a rămas în viață. lupta ta cu ionuț caragea e veche și firească. poate și răbufnirile voastre. apreciez sinceritatea ta, dar nu merită să consumi efortul în aceste dispute.

mila sobovici,
se văd pasiunile tale în ceea ce ai spus. și nu ai fost nesimțită, pentru asta aveai dispensă. doar… dumnezeu cu mila!

ionuț,
încerc să mă gândesc de ce te-ai dus tu la palimpsest. iar claudiu se pare că nu a greșit. mulțumesc pentru faptul că aperi acest mod de a scrie, claudiu punea în discuție ceea ce ioan peia a argumentat pe larg un pic mai jos. aș aprecia dacă te-ai răfui cu claudiu prin alte metode și ai încerca să nu dai în nimeni. grupurile pe care le tot invoci sunt firești, se fac pe baze afinitive. nu văd unde e hiba.

basil,
surprins să te găsesc aici și mulțumit că ai apreciat. o cheie de lectură concisă și corectă. te mai aștept.

mihai,
ai văzut bine doza de satiră. sastisitul lector modern e mai viril decât cocoșatul care scrie. mai are și mândria de a cere ca toată lumea trebuie să scrie pentru orgasmaticele-i senzații.

ioana,
e o pledoarie corectă. așa e, dincolo de gustrurile noastre literare încercăm a cântări corect ce poate avea valoare. sau nu. pledoaria propriilor gusturi poate pica în vulgaritate și infatuare.

adriana,
în general apare și autorul. cu explicații sau fară. câteva chei au fost date mai sus. eu îți pot reduce textul la o axa. firul ariadnei – scrisul, sensul călătoriei și salvarea ei (ideal împărțit între autor și cititor), tezeu – călătorul scriitor, labirintul - sumă a scrisului, minotaurul – ceea ce ramâne dincolo de înțeles, dedal și icar – cei care, urcând și schimbând planurile, încearcă să eludeze călătoria și penitența scrisului murind sau trăind. mai există și alt gen de cititor, cel care nici nu intră, oaspetele cu pleoape tencuite.

dan dediu,
ești tânar și inteligent, mai ai timp. dacă nu ți se topește ceara.

costin,
de acord cu tine. de multe ori am mai auzit ce spui. știi tu cumva ce înseamnă poezia și nu vrei să ne spui?! ideea e că nu-ți impune nimeni ce să citești. nici tu nu poți impune ca toată lumea să scrie pentru orgasmul tău. eu nu cred în orgasmul ăsta pe care îl lauzi. nu tot timpul. și nu e orgasm.

ioan,
și tu aperi modul tău de a scrie și gusturile tale literare. recunosc că sunt dezamăgit un pic, dar îți respect opiniile. teoria lectorului naiv (onest? nici în asta nu cred!) o mai poți spune o dată, dar e sărmană. eu nu vreau să intru în grațiile nimănui. textele de acest gen le poți numi elitiste, vanitoase, fățarnice, snoabe, etc. numai că, dincolo de catalogări, există și respingerea a ceea ce ne cere efort de înțelegere și participare intelectuală. nu-mi place cum, sub masca acelui cititor onest, strâmbi din nas și expediezi. nu intru în amănunte, se pot spune extrem de multe lucruri în genul acesta de pledoarii. la o bere și-un tutun. dar, cum tu nu mă “iubești”, ne mai vedem tot pe site.

mariana,
fericire maximă, constănțeanco!

ionuț,
mă bucură modul în care vezi tu lucrurile și pot miza pe faptul că, dincolo de motivații, am văzut că totdeauna ai încercat să fii cinstit. nu fi dezamăgit de site, e firesc să fie așa. eu nu cred în poezia populistă, pentru mase. dacă precupețele nu înțelege nimic, mi-e egal. există o educație care te face să ajungi să înțelegi poezia, un efort.

vă mulțumesc pentru trecerea voastră și pentru cuvinte. celor care au apreciat textul le mulțumesc pentru încredere.
la bună citire!

Vă datorez efortul, domnule mihuț, de a încerca să spun exact ce cred despre acest text. Îmi pare ca o tortură de pe vremea inchiziției, asta ca să fiu concis. Se lua o bucată de cârpă, se introducea pe gâtul sărmanului și apoi se turna apă. Deglutitia se întâmpla ducând și bucata de cârpă în stomacul necredinciosului. Se lăsa la un relativ uscat, apoi se scotea încet. Cam așa și cu poemul dvs.
Formularea greoaie (vezi \"ondulările textului într-o relație combinată între scris și planta care din movila ridicată a trupului își extrage radăcinile ce ramân curse prin acalmiile terenurilor aride\") dă senzația de necizelat, de neanderthalian, de cuvinte dăștepte așternute pe o hârtie de prin muște, de năclăit. Mesajul ăla criptat, ascuns de simboluri, se pierde și el în melanjul ăsta. Parcă văd o doamnă de secol 18, prețioasă, simandicoasă, așezându-se pe vine în spatele boschetului având grijă să nu-și strice botinele. Minții mele îi place să alerge prin labirituri atunci când e ceva de găsit. \"urletul ... are o sintaxa complicată\", \"haine liniștite ticsite în înțelegere\", \"dans fonemic\", toate astea îmi par întocmai ca și o cutie de conserve care zornăie. Mo opresc aici, pentru că am reușit să fac în așa fel încât să mă urăsc și mai mult. Se pare că nici acum n-am învățat să aplic proverbul ăla vechi cu \"băgatul în cocină\".
Mi-a plăcut ultimul vers. Chiar foarte mult. Și se aplică atât de bine poemului dvs.

domnule munteanu,
nu mă întreb de ce forțați limitele semantice în asocieri de genul practici inchizitorii, neanderthalian, doamnă de secol 18 așezându-se pe vine, etc. critică de rigolă. dacă simțiți nevoia de a murdări, nu e treaba mea. eu zic că maniera dumneavoastră e deplasată. atât.

Eu zic să mai treceți în revistă comentariile în ordinea lor cronologică. Și poate vă luminați. Și poate scăpați și de afectare. Cât privește maniera, chiar dacă a fost provocată, îmi prezint scuzele în mod oficial.

evident că eu am exprimat aici punctul meu de vedere vizavi de poezie și ce înseamnă ea. destul de succint, e drept. și parcă am amintit ceva și de \"compatibilitate\". eu cred că am fost destul de clar. nu m-am erijat în singurul cunoscător al \"secretului\", ci am fost o voce, o simplă voce.

dan mihut nu scrie poeme frumoase si ma indoiesc profund ca i-a trecut prin cap o atare initiativa...scrisul lui este prea dedat tuturor formelor geometrice si tuturor strategiilor de dinamitare a lor, pentru a avea ,macar per usum delfinii, vreo aparenta de armonie festiv-lirica
poemul il citesti intrand in labirint, iar deslusirea lui nu este iesirea din labirint, ci intrarea intr-altul

Dan, iti multumesc, in numele celorlalti pentru lamuriri: in ceea ce ma priveste, ma descurc si singura prin labirinturile mentale ale altora. Sper sa intelegi ca atitudinea mea a fost luata tocmai pentru a face un text care merita - accesibil. E adevarat, am facut si eu un experiment: am scris un text slabut- in care un nume a avut impact mai mare decat textul in sine (!),- care in cateva zile a avut peste 140 de citiri, iar un text bun, plin de simbol si de sensuri, scris la distanta de cateva zile nu a avut decat vreo 40 si nici un comentariu . Deci, am luat o atitudine. S-a nimerit in textul tau, si nu fara legatura cu structura lui.
Pdap, punand intrebari diferitilor autori asupra textului nu au putut da lamuriri, ceea ce m-a facut sa cred ca unii practica la nivel inalt delirul, fara logica, si pentru simplul fapt ca au inteligenta de a folosi expresii inedite sunt recompensati cu o apreciere constanta; pun pariu ca unii se mira si ei de interpretarea care se da textului lor si abia atunci ii gasesc un sens.
As vrea sa eliminam asemenea gen de scriere.

mult simbolism si multa incarcatura sufleasca ce incearca sa se detaseze de autor prin invocarea ideilor si termenilor profund mitologici. un poem pentru care trebuie sa ai multa ingaduinta si multa dragoste pentru filosofie, pentru istorie. mircea.

e un text \"grăbit\", poate explicabil. care-i problema!?
am imaginat așa ceva:
\"labirintul c(ar)e lasă oaspeți(i) tencuitelor pleoape
într-un teasc orfic stăpânit de saturații proprii
coarne(le) (și) mugetul fiarei
(pe) fiecare colț al scrisului
cocoșatul tezeu avem

talanți tineri (în buzunarul de) la piept zornăie în trepidația diurnă (când)
se văd oasele fete și băieți
rama (în care ni s-a așezat chipul e) aurită (și)
goală
răsplătită din inima înzorzonată
a literelor care se decojesc pentru noi până ce
urletul pe care-l scoatem are o sintaxa complicată
cu haine liniștite ticsite în înțelegere

sub haine există ofranda și lașitatea

dacă urcatul s-ar deosebi de pași
și apoi ca și când mitul care ne locuiește caverna
nu tot spre direcția plătită și-ar roti urzeala
atunci cuvintele ar dispărea moi
în memoria pierdută a dansului fonemic și nu
ne-am mai trage unul pe altul de inimi
nu ne-am mai tracta prin aridul cuvânt
către minotaur

(dedal și icar nu mai zboară prin texte)

dacă urcatul s-ar deosebi de pași
și apoi ca și când mitul care ne locuiește caverna
nu tot spre direcția plătită și-ar roti urzeala
atunci cuvintele ar dispărea moi
în memoria pierdută a dansului fonemic și nu
ne-am mai trage unul pe altul de inimi
nu ne-am mai tracta prin aridul cuvânt
către minotaur

a gandit-o nenea autorul, l-a framantat si a spus-o...
e un text bun, dincolo de valoarea sau non-valoarea poetica
eu simt framantarea si creatia filozofica care se deteaseaza prin aceea ca spune
simboluri si cuvinte, cat le stapanim?
eu culeg ideea si spunerea

cu drag,Tego

vorba vine ...
Dedal a conceput ceva. Icar, grăbit, a experimentat.
Lumea a \"interpretat\". Depinde ...!
Nu este tocmai etică finalitatea sugerată de mine, însă este absolut normal \"să vă luați la rost opțiunile dumneavoastră\".
Și presupozițiile, dacă nu vi se face greață, vorbim oricând despre \"in-toc-sic-a-ții\".

Dedal a fost un ticălos ce și-a trimis fiul la moarte, nu pentru a testa o mare \"sculă\" tehnologică, ci pentru a se salva prin paturi cu femei și pentru a patina politic, în vreme ce un naiv scotea lumea la priveghere și la înduioșare sugură:
Mare ni-e durerea,
c-a căzut, făcerea,
că Icar ce s-a -nălțat,
țărmu\' viu nu l-a călcat.

Icar, dacă nu greșesc, nu a fost un inconștient, ci un imbecil, pentru că a acceptat, în condițiile date, experimentul.
(circulă o vorbă: ... tinerețe c..ie crețe!)

tragi cu ochiul si vezi stele multe...te napustesti sa citesti poezia cu pricina pentru ca ti-e sete de poezie si...ce gasesti...de toate mai putin poezie si cand spun poezie ma refer la poezie...text de trei stele este comentariul domnului ian peia...in rest numai simpatici...domnul poet are si poezie...nimic de zis...

eu ma bucur ca cine a avut ceva de spus, a zis.

dar ca sa o lamurim, dragilor, eu in momentul in care am acordat stea acestui text nu a fost pentru ca el constituie un adevarat tot poetic bun de pus pe perete, am facut-o pentru unele imagini care demonstreaza ca autorul poate mai mult decat arata. si mi se pare normal sa instelez ce text vreau eu atata vreme cat stelele mele se duc de obicei in proportie de 70% pe texte nu foarte bune, ci pe autori care promit mult, si-n acelasi timp mi se pare normal sa nu stau sa le zic tuturor \' stii poezia e cam naspa dar ai imagini bune \'. fiecare incurajeaza asa cum vrea, daca i s-ar pune la indoiala calitatile critice nu ar mai avea drept sa recomande ceva si i s-ar retrage nivelul.

acesta e un fel de raspuns pentru: snowdon king, dan dediu, costin tanasescu, ioan peia, enache ionut, cristian munteanu, noemi kronstadt si chiar firica, persoane pe care le respect, desigur cu exceptia lui snowdon king care e dupa parerea mea e un vagon de prostie literara.

si snowdon king, eu sunt foarte arogant si nu am bun simt cand vine vorba de oameni ca tine, asa ca ai grija, puiule, ca din fire sunt foarte rautacios cand e vorba de incompetenti si impotenti morali. probabil daca ai fi destul de vechi pe aici ti-ai da seama ca nu fac parte din nici o gasca.

sanatate!

well, incep sa regret timpurile in care asemenea diferende se tratau curat si taios in afara saloanelor in care doamnele isi mai puteau permite luxul sa ramana diafane, suave si convinse ca barbatul este intelept, puternic ca leul si strain de emoticoane muieresti....