Poezie
somnul e doar un întuneric cu ochii deschiși
1 min lectură·
Mediu
lui raul huluban
am s-adorm acum. cineva să mă zgâlțâie când ajungem
să țină copilul de mână în așa fel încât să aud cum somnul
meu îi străbate pupilele umede, cum palpitația inimii se lovește de el
ca de-o cutie în care mi-am pus prea puține lucruri
respirația se ridică spre lumină ca urechile unei cobre
dormim strânși unul în altul și respirațiile se ridică pe copitele din spate
strivesc sub ele strugurii necopți ai tresăririlor
cine vorbește în somn se lungește peste cei adormiți și mai bea
o gură din întunericul ce se ascunde în noi. am s-adorm
să nu băgați de seamă că nu știu să visez, doar întorc membrele pocite
prin umezeala de sub privire, rotesc gemetele ca pe limbile
veninoase ale fiarei ce obosește de-a lungul trupului
nu vă uitați că ochii rămân deschiși, să nu credeți că
m-am trezit și să mă lăsați întins în copilul ăsta ce nu se mai termină
086.125
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “somnul e doar un întuneric cu ochii deschiși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/242965/somnul-e-doar-un-intuneric-cu-ochii-deschisiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDa, această este o poezie cu multă simțire, de obicei în poemele tale e multă materie cenușie, aici e mai mult suflet. Îmi place, e rafinată
Cu respect
Djamal
Cu respect
Djamal
0
ASDistincție acordată
văd aici un somn al creșterii interioare, un somn aparent care lasă loc desfășurării conștiinței. un text prin excelență oniric, descrie anumite stări atât de comune, de fapt, dar atât de greu de prins, de făcut-inteligibile pentru majoritatea oamenilor.
steluță.
steluță.
0
GAun titlu interesant dar obositor, poemul la fel.Il salveaza tandretea delicata a copilariei.Doar asta odihneste, calmeaza limpede poezia.In rest imagini interesante oniric dar si obositoare prin cosmaresc redundant in context.E doar o parere.Nu stiu si cu trasaririle cum e...poate tresariri.Nu?
Per total o lectura interesanta, mai citim.
Per total o lectura interesanta, mai citim.
0
Odan se arata sensibil in sfarsit [nu ca in alte poeme nu e, dar intervine un grad de framantare aici, daca in alte poeme nu apare decat foarte complex aici o spune pe sleau].
ai un mod de a transforma orice stare intr`o poveste, povestea
somnului prin prisma copilului
povestea respiratiei
povestea copilului. ai tu un text, copil pe sub crengile textului parca in care la fel imi place cum adopti situatia asta poetixa a destainuirii :)
mai sunt cateva cuie ce ar trebui batute dar destul cu_carcoteala
e f sugestiva ideea copilului din final
ai un mod de a transforma orice stare intr`o poveste, povestea
somnului prin prisma copilului
povestea respiratiei
povestea copilului. ai tu un text, copil pe sub crengile textului parca in care la fel imi place cum adopti situatia asta poetixa a destainuirii :)
mai sunt cateva cuie ce ar trebui batute dar destul cu_carcoteala
e f sugestiva ideea copilului din final
0
AM...citindu-te, spunindu-ti in cuvinte anoste ca versurile tale sunt strigari originale, spre un cititor minor, ascultator si domestic, iar cu rinduiala aceasta de ginduri mi-ai re-dat speranta firava in poezie
0
DMdan cârlea, e dincolo de frică reîntregirea văzută de tine. mulțumesc pentru semn. văd că, între timp, ai cam dispărut din zonă. păcat.
djamal, mă amuzi cu materia aia cenușie. în afară de faptul că te înșeli. n-am.
adela, ideea ta finală e valabilă, cred, doar într-o anumită maăsură. consider că structurile interioare, oricât de diferite, au aceeași tipologie. pot fi \"văzute\" de cei mai mulți dintre noi, doar ochii să fie deschiși. larg. mulțumesc pentru semn.
mihai, va mai fi pigulită. cu sintagma... poate ai dreptate.
george, obositor de ce?! că e lung sau că forțează asociații? cred că forțezi un pic cu oniricul. nu e.
ionuque, ai tu ceva cu copii textuali, văd că ți-a rămas pe schepsis copilul pe sub crengile textului. ar mai fi cuie?! de ce să nu fie?
andule, mă mir de unde atâta irosire de energii. stai calm că faci apoplexie, tinere! am râs zdravăn când am priceput ce vrei să spui. la început m-am enervat, desigur. deh, sunt și eu greu de cap.
ani, m-ai emoționat, zău. să nu uiți.
mulțumesc pentru semne și treceri.
djamal, mă amuzi cu materia aia cenușie. în afară de faptul că te înșeli. n-am.
adela, ideea ta finală e valabilă, cred, doar într-o anumită maăsură. consider că structurile interioare, oricât de diferite, au aceeași tipologie. pot fi \"văzute\" de cei mai mulți dintre noi, doar ochii să fie deschiși. larg. mulțumesc pentru semn.
mihai, va mai fi pigulită. cu sintagma... poate ai dreptate.
george, obositor de ce?! că e lung sau că forțează asociații? cred că forțezi un pic cu oniricul. nu e.
ionuque, ai tu ceva cu copii textuali, văd că ți-a rămas pe schepsis copilul pe sub crengile textului. ar mai fi cuie?! de ce să nu fie?
andule, mă mir de unde atâta irosire de energii. stai calm că faci apoplexie, tinere! am râs zdravăn când am priceput ce vrei să spui. la început m-am enervat, desigur. deh, sunt și eu greu de cap.
ani, m-ai emoționat, zău. să nu uiți.
mulțumesc pentru semne și treceri.
0
Finalul e foarte reusit :
\" m-am trezit și să mă lasați întins în copilul ăsta ce nu se mai termină\".
Cumva ca o frica de reintregire, din pricina prea indelungatei instraintari.