Poezie
nu am poeme de dragoste
1 min lectură·
Mediu
răspunsul acesta îl aud mereu
un atac prin ceața de lângă mine
am doar un interval viu în cap
îl clatin dintr-o ureche în alta
și nu s-ar zice că ecoul e vesel sau trist
nu se sparge nimic din ceea ce-l face
să fie viu, să se dea de ceasul morții
și dacă toate rămân așa
nu se încheagă nimic viu în ele
de asta mă duc să dau cu piciorul
într-un fel de plâns cu lacrimi
cât unghia, cât călcâiul și genunchiul
dacă nici eu nu sunt simplu, dacă nici tu nu
ești vocea aceea străină, o blană de vulpe
pe umărul înroșit de o mușcătură
până și urmele de sânge se scurg
e adevărat, e o muzică prin care sărim
peste obstacole, peste firea nerăbdătoare
a spărturilor dintre degete și mai pun ceva
pe frigul acesta pătrunzător ca osul
până recapăt ceea ce e nerv
prin coridoare calde fără lovituri
pactul ce face din venus o fetișcană
cu mâini lungi, cu blănuri neterminate
mă supun, te asimilez cu detașare
unei mușcături, încă una, în definitv
nici sexul nu e bătut în piele
065223
0

de la strofa a treia cad în ceață, chiar e criptic rău, adică e delir în delir.
în strofa a patra am găsit o chestie de freaks: sexul nu e bătut în piele... pfuuu. bătut? e cristal swarovsky? e tatuaj făcut la pârnaie cu tuș infect? și aici ne oprim la final și inspirăm fericiți misterul poeziei... da, domnule, dacă poți fi surprins de o imagine înseamnă că ai intrat în katharsis
oarecum amical