scanez, duc documente în somn

și eu tot cam așa dorm da la mine în vise se face boo, nu chiar ca scubidubiduuu... mă culc în locșorul meu de lîngă geam și mă trezesc cînd sub masă cînd pe covor cînd subcovor, de parcă în somn îngerii fac cu mine acrobații de performanță, zău așa.

asta tare mi-a plăcut

\"se pare că toamna verifică pe degete
contrabanda de cuvinte, trebuie să conving pe cineva
apa de robinet e cea mai explicabilă punte de legătură
între starea de nesomn și palma pusă peste față
picătura din țeava de la baie se desprinde
ca acum câțiva ani perele de vară și pământul
zbicea scurt, nici monologul de-acum
nu mă mai înghite\"

nice!

ceva din acest poem este al meu. este al meu și simt asta în mine. dacă nu ar fi așa nu aș mai citi. am citit de 2 ori. și m-am gândit la ale mele. e atâta liniște atunci când stau singur și mă gândesc la ale mele. îmi propun să mai scriu încă un poem ca acesta și să-mi placă și el. m-am gândit, ce m-a apucat să scriu despre contabilitatea toamnei, despre contrabanda de cuvinte, despre acel pontus creat între apa de la robinet și fața mea somnoroasă...și mi-am spus că ăsta sunt eu și îmi place cum sunt. dacă poemul lui dan îi aparține și lui, e ceva întâmplător!!
...
PP

Ei, Dan Mihuț, ne uimești cu acest text. Este poezia unei granițe dintre noapte și dimineață, dintre nesomnul nopții și somnul trezirii, ca o \"mahmureală\" a ființei - care nu știe ce alteritate să aleagă, conștientă de existența unei crize. De data aceasta titlul este bine ales, sugerând acel somn în stare febrilă, când(foarte plastică și veridică imaginea) \"scanezi, duci documente în somn\". Un poem bine scris, mult, mult peste altele - spunem noi. Toate cele bune!

E o intreaca neliniste. Personala, transpusa in cele din jur. Toate pun la cale aceasta intriga. Pentru o nelinistire totala a fiintei, in vreme dedicata linistii. In versul 2 as renun\'a la ultimele 2 cuvinte. Pentru a pastra trairea stict personala din prima strofa.

Domnule Dan Mihuț, e ceva vreme de când încerc să mă lipesc de poeziile domniei tale. Nu m-am lăsat impresionat de imprecațiile gen \"nu te pricepi\", și am perseverat, căutând trăirea. Nu am reușit. Am ajuns la concluzia că este până la urmă vina mea, a cititorului. În ideea că aveți nevoie și să știți cine NU vă gustă, mă manifest prin prezenta.
Senzația mea generală este de \"nămolos\". Din care răzbate, înfundat - vorba Ecaterinei - un \"boo, nu chiar ca scubidubiduuu\". Culmea, de data asta trăirea pare clară, ar trebui să rezonez, totuși nu-mi pot reprima senzația că parcă ați vorbi în pungă.
Ajung la concluzia că-mi sunteți ca un obiect de silicon, încăpățânându-se să respingă orice vrea să se lipească de el.
Deci, extrapolarea utilă dumneavoastră ar fi: nu vă vor consuma poezia cei care vor să o facă și a lor. Sunteți parcă prea protejat, parcă ați scrie cu... protecție împotriva contactului direct.
Am scris acest com de bună credință, venind deschis către o poezie care mă respinge. Nu e altceva de reținut, decât că sunteți selectiv comestibil.
Succese majore, pe target.

discursul se bazează pe acumulare. pe un fundal voit prozaic. pe un cotidian derizoriu.
interesantă poemă.

ecaterina, tot simpatică rămâi, naiba s\'o ia de treabă! și când îți place ceva, și când nu-ți place...

petrache, la un așa instinct acaparator... eu ce să mai zic?! cred că e doar o întâmplare da, ca și tine.

ioan, mă mirai că veniși p\'acilea. adică nu mai ai nervi pe modernitatea trecută pe la peco și revigorată de caii putere de ultimă generație? deh, glumeam!

ioan, cred că vedem în jur ceea ce e și-n noi. și nu totdeauna borges are dreptate, adică nu toate oglinzile sunt abominabile, doar cele reale.

victore, uite, atitudinea asta e mai onestă decât precedentele, de aia te și felicit. nu-mi place faza aia cu gică contra. uneori lucrurile pot fi spuse clar și trebuia s-o faci din prima: du\'te, bă, la gară și lasa\'mă\'n pace cu nonsensurile astea! păi, mie nu\'mi rămâne decât să\'ți urez alte lecturi mult mai consistente decât îți pot oferi eu. că unde nu e, nici dumnezeu nu dă.

alexandru, nu știu cât prozaic, alții ar spune că e chiar prea puțin. dar, știi, gusturile... că până la argumente...

salve, dragilor!