Poezie
o cădere, o ridicare, urmele celor pe care-i iubim
3 min lectură·
Mediu
dacă te îndrăgostești până și de o stradă
se lipește de tine cu lașitate
ceva în plus, ochii mirați și dorința aceea
eu rămân aici, adorm la aceste intersecții
deși știu că e mai greu, tot ce se poate simți
mai ales accidentele, mai ales mâinile și picioarele
intrate cumva în trotuarul rece
iar la ridicare, ca în mansarda lui mugur și a gildei
să simți căldura undeva foarte sus
foarte sus sunt, prietene
sau mi se pare mie că rotirea văzută la ceilalți
nevoia simplă a unei gestații necunoscute
un joc făcut pentru a-ți servi la ceva
inutilitatea corpului
care atunci când faci un lucru
se opune, se retrage în creier și vede singur
ceea ce tu refuzi, e ceva străin aici
atât de străin încât visezi în două ore de somn
câteva zile de viață și toate încep
să fie acte de curaj, să ceri acte de curaj
și-o onestitate, da, ea roade, roade, macină trotuarele
clădirile vechi, structura în care discernământul
contrazice o formă de fanatism
și întrebi ce ne facem cu golul
care nu mai poate fi umplut sau mâna ta
de la încheietura brațului, e liniște
e prea multă liniște făcută să înțelegem
iar noi ne privim muți de spaimă
când chiar se întâmplă, s-au întâmplat
coincidențe pe care le-am îngropa
într-un obraz cât mai mare și cât mai murdar
și când îți pipăi bărbia să spui
da, tu ai fost aici, m-ai ținut de vorbă
când eu halucinam, când eu intuiam
ce e cu toate cuvintele irosite la început
apoi cu sensul, sensul lor străbătut de străfulgerări
de apă și orgasm, fiorul unor zile uitate
în holul mare în care am tot așteptat
și nu se întâmpla nimic din cele știute
da, prietene, decapitarea acestor zori e aici
ne privește cum facem fotografii păsărilor
cum tu povestești cu gesturi
doar cu gesturi cum cineva, la o distanță enormă
se îndrăgostește de tine și nu mai lasă din el
boala asta trăznită, sau ai vrea
să fie totul la fel
să fie printre noi numai cei ce evadează
și se ascund pentru vremurile
când până și noi ne ascundem
pentru câteva clipe sigure și reconfortabile
o pensiune, o carte, un geam prin care vedem
în sfârșit se vede motivul oferit de ceilalți
să continuăm acest mod de a verifica
dacă toate sunt la locul lor, dacă se reașază
după o vreme când eram mari și vii
și dragostea nu face decât să fie ea
077538
0
se lipește de tine cu lașitate\"
un text merituos! daca-i citesti primele doua versuri stii si restul!...o putere impresionanta a con/centrarii...Craciun Fericit, Dan Mihut!