Andu Moldovan

am un amic pe care-l cheamă chiar așa, Ureche și Paul cred dar asta deja nu mai are importanță pentru că bătălia noastră pentru ureche a fost pierdută ieri când ne-am strâns noi așa-zișii poeți

pot nostalgicii să plângă tot mașina-i cea deșteaptă volanul pe partea stângă dar conducerea... pe partea dreaptă!

dincolo, ca-n orice Paradis lucrurile se rezolvă mult mai simplu dar aici le pot ignora la nevoie pentru că de exemplu pot să tac să număr pe degete până la douăzeci acordez realul cu filmul

până la urmă exemplul umilinței nu l-am învățat de la tine caracatițele și-au construit metropolele sub casa noastră meduzele ne-au invadat bucătăria iar termitele ne-au mâncat

în fiecare zi vreau să fac și eu câte ceva nu mare lucru, puțin câte puțin dar asupra mea se întinde marea umbră a ocrotitorului meu căruia i-am pus plaivazul în mână acolo, la malul

ochiul meu închis peste marea gură a tuturor adevărurilor mâna mea întinsă câtre(câtre?) marele tău Spate pielea mea bântuită de marele tău Cur ceafa mea care nu mai poate să te uite și

întreagă această liniște care ne umple cuvintele ca pe o bucătărie o aromă de mirt a devenit subiectul preferat al divagațiilor noastre în eter și la urma urmei când am fost noi

între toate-acestea este un sâmbure care mi-a fost lăsat doar pe jumătate eu scriu mereu și numai pentru tine oare de aceea?

nu voi putea spune niciodată când am fost eu sau când ai fost tu în piesa asta rolurile nu au fost clare și nici vina azi trebuia să te iubesc mâine să te urăsc apoi să te venerez

A venit și 2011, Doamne cum trecură anii! activitate și mult joc de picioare... La mulți ani și toate cele bune vouă listei de editori și redactori că pe altcineva nu am cum să sorcovesc. Uite că

cât e de greu de crezut pentru mine pe lumea asta trăiesc contemporan cu niște oameni cu adevărat răi ei se adună în haite nu atacă niciodată singuri lovesc scurt apoi se pierd prin cele mai

și-a țâșnit dumitru ca peștele din apă drept la tine în odaie apoi s-a înălțat încet pe ale lui două picioare și te-a privit pieziș cu ochiul lui de zahăr cum te-ai ridicat din pat să mergi

ochii mei obosiți așteaptă un redemption song anti-alergic nu pot să cred că am fost pus să plătesc cu astmul bronșic plus să nu mai găsesc niciun verb cu ochii larg deschiși cât de mult

\'eu nu cred nici în Iehova nici în Buddha...\' spunea cândva Eminescu, de prea multe ori m-am întrebat dacă el chiar încerca să se definească în acel poem ca fiind romanticul incurabil nu

percep recent plictisul ca pe o emo-noțiune alte sentimente mi se par derivative artificii se aprind ard apoi mor și poate luminează o perioadă care e mereu inversul frecvenței uite să

până atunci cei doi se cântăriseră o singură dată așa cum doar îndrăgostiții știu să o facă întâi ea pe genunchiul lui o durată niciodată prea lungă pentru un foreplay apoi el lungit pe

presupusa mea nevinovăție mă pune la zid nu știu să mai scot iepurele din pălărie de vreme ce el ne-a invadat casa cu fuga lui lașă printre cele câteva așezări ale cărților pe masă atât

intretimp am pus pe mine 10 kile de nisip și îmi vine tot mai greu să formez cu degete obeze numerele cu 10 cifre imobil în jurul meu crește în fiecare zi ceva care seamănă tot mai mult cu

minutele orele zi lele și Ani au deprins obiceiul să treacă pâș pâș de la televizor de la masa din bucătărie de pe net de la șah la mat spre pat download după download îmi umplu