radio te iubesc
aș vrea și eu un radioteiubesc dar nu nimeresc durata și nici frecvența
my cocaine
în fiecare zi vreau să fac și eu câte ceva nu mare lucru, puțin câte puțin dar asupra mea se întinde marea umbră a ocrotitorului meu căruia i-am pus plaivazul în mână acolo, la malul
silentium pavlov
întreagă această liniște care ne umple cuvintele ca pe o bucătărie o aromă de mirt a devenit subiectul preferat al divagațiilor noastre în eter și la urma urmei când am fost noi
jumătate
între toate-acestea este un sâmbure care mi-a fost lăsat doar pe jumătate eu scriu mereu și numai pentru tine oare de aceea?
richard
nu voi putea spune niciodată când am fost eu sau când ai fost tu în piesa asta rolurile nu au fost clare și nici vina azi trebuia să te iubesc mâine să te urăsc apoi să te venerez
refuzat permanent
A venit și 2011, Doamne cum trecură anii! activitate și mult joc de picioare... La mulți ani și toate cele bune vouă listei de editori și redactori că pe altcineva nu am cum să sorcovesc. Uite că
iluminatti
cât e de greu de crezut pentru mine pe lumea asta trăiesc contemporan cu niște oameni cu adevărat răi ei se adună în haite nu atacă niciodată singuri lovesc scurt apoi se pierd prin cele mai
ars dumitru
și-a țâșnit dumitru ca peștele din apă drept la tine în odaie apoi s-a înălțat încet pe ale lui două picioare și te-a privit pieziș cu ochiul lui de zahăr cum te-ai ridicat din pat să mergi
brutality sex
ochii mei obosiți așteaptă un redemption song anti-alergic nu pot să cred că am fost pus să plătesc cu astmul bronșic plus să nu mai găsesc niciun verb cu ochii larg deschiși cât de mult
gautama
\'eu nu cred nici în Iehova nici în Buddha...\' spunea cândva Eminescu, de prea multe ori m-am întrebat dacă el chiar încerca să se definească în acel poem ca fiind romanticul incurabil nu
elena
am ajuns atâta de ciudați eleno de nimeni nu mai știe unde începem și unde ne terminăm când va fi asta poate într-o dis-de-dimineață abia treziți din somn ne vom fierbe o cafea la o pace
ex
mă încurc acum într-o simplă adunare ce am învățat nu-mi servește mai bine ca tine masa peste care sar mereu ochiurile zac lipite în tigaie unul dintre ele mereu miroase eu îi dau cu
concursul de 250 RON
Uite-așa am ajuns la finele concursului nr.1 bobadilic pe 2007... care a aterizat până la urmă de la reco în pagina de autor, un fel de demonstrație că „unde-i lege nu-i tocmeală” :-) (Eu n-am
Un concurs de 250 RON
Datorită faptului că am primit o oarecare încurajare la Deko din partea lui Marius Șolea (care mi-a dovedit cu acea ocazie că știe să fie și poet și diplomat) am hotărât să reiau seria concursurilor
