Andu Moldovan

... imi place Mihai Tita nu numai pentruca scrie asa cum bine spune Li, ci si pentru ca se numeste Tita, iar asta poate fi citit cu diacriticele care, iata, fatalmente ii lipsesc Alinei de data asta: \"Țâță\" - care atât desigur cât și în continuare poate fi atribuit cu epitetul \"de mâță\". Sic transit gloria mundi! imi vine sa exclam cand ma gandesc cum aici Mihai a ratat o stea de la Tosa doar pentru ca nu a postat \"separat\". Tocmai de la Tosa... separat... hmm...
Daespre text, mi se pare o varianta de \"Forest Gump\"... dar pentru mine viata ramane tot \"a box of chocolates, you never know what you\'re gonna get till you have it\".
Bobadil.

Pai ce sa zic Ioana... Dumitru e un personaj care in noaptea asta se impotriveste marelui Ț ... dar hai mai bine sa tac, conform principiului binecunoscut care ma face uite-asa, dintr-o data, filozof.
Iar daca ar fi fost doar intre noi ti-as fi spus, ma crezi?
Bobadil

Fără legătura cu poemul, consider că împingerea nefolosirii diacriticelor până la nivelul confuziei cu o defecație pe final mi se pare ușor exagerată.
Ține la el, Michel my Bell, da pune-i căciuliță, să însemne altceva și el :-))
Cu stimă.
P.S. Nu vreau să fiu vulgar Michel, dar nu pot să nu îmi amintesc, nu știu cine de pe site scria că una dintre \"regulile\" poeziei moderne ar fi absența punctuației pt. ca cititorul să nu fie constrâns la citire. Ce-ar însemna un semn de întrebare dupa \"caci tu\"... teribil!
Un weekend fain iți doresc!

Probabil Geta sesizase disconfortul din \"pornesc acum... un poem remarcabil, de o cursivitate coplesitoare. Asa pus la \"personale\" cum e, e poezie de cea mai buna calitate... parerea mea. Singura problema la citire:
\"Ți-aș destăinui povestea transformărilor mele succesive
Între atâtea puncte cardinale\" - suna abrupt, parca are prea multe consoane, nu stiu, e ceva care nu mi-ar place in recitare. Atat. Multumesc de lectura,
Bobadil.

Cu revolverul este cu durere,
Te face să te îndoiești,
Cel mai la modă e să bei, măi vere,
Si-apoi să nu te mai trezești.

(asa se cheama nevralgia mea, fyi :-)
Emire, asa-i, sunt inca la Ț dar poemul asta este un intermezzo, ca sa nu se plictiseasca lumea pe aici. Stii la fel de bine ca si mine ca orice studiu e auster si de aceea trebuie neaparat cate o pauza din cand in cand.
Leo, multumesc pentru comm... nu stiu de ce am asa, o impresie (stii bancul?) ca te stiu de undeva, deci n-ar fi prima oara cand vorbim, asta voiam sa zic. Dau fuguta imediat in pagina ta de autor, sa vad ce mai gasesc pe acolo. Ai dreptate, un poem mic, mic de tot, doar durerea mea de ceafa e mare cat casa poporului, daca intelegi ce vreau sa spun. Te mai astept,
Bobadil

Se făcea că la famila Țâșcă sună la ușă în pragul sărbătorilor de iarnă și deschide doamna Țâșcă în fața ei un tânăr cam murdar care se recomandă de la REBU cere 100 de mii dar doamna fără prea multe comentarii se repede la el îl desface la prohab și-i servește o felație rapidă. Tânărul se întoarce la mașina de gunoi care-l aștepta jos și le povestește confraților ce a pățit. Le zice colegilor să încerce dacă nu-l cred. Și au incercat toți... pe rând, au primit același tratament. La plecare, se întâlnesc cu coșarul și-i povestesc treaba îndemnându-l să se ducă și el. Zis și făcut, coșarul sună la ușă răspunde doamna Țâșcă coșarul spune că el e coșarul cere 100 de mii, doamna se caută în geantă îi da 100 de mii coșarul zice păi cum așa băieții cu gunoiul mi-au spus că au avut parte de altceva la care doamna Țâșcă îi răspunde că asta-i treaba domnul Țâșcă i-a spus când a plecat la servici auzi fă dacă vine coșarul ăla-i băiat bun îi dai 100 de mii da dacă vin băieți de la REBU... muie!
Mi-a plăcut,
Bobadil.

...zabovesc acum aici (poate voi reveni, cine stie?) pentruca vad ca \"visine\"-ul meu a produs ceva ilaritate :-) marturisesc ca denumirea asta m-a frapat mereu... acest medicament contra \"ochilor rosii\" si care se cheama \"Visine\" (e fabricat de Pfizer, stiti, aia care fac Viagra :-) eu il pastrez pe un raft din biblioteca, deoarece, mult mai devreme decat borges (sic!) am inceput sa am probleme de vedere de la citit. Cu o diacritica (la care nu am ajuns inca, eu fiind inca la Ț dupa cum se stie) ar fi fost \"vișine\", ceeace nu ar fi fost, la urma urmei, chiar asa de rau.
Bobadil.

Lui Claudiu

De vrei să te antrenezi,
Ți-o zic eu pe aia oablă,
În mult șah mintea ți-o pierzi.
Completează cu... o tablă.

Eh, Alma, Alma... voi pe-acolo prin Moldova cea bătrână ați început deja să creșteți cedrii care vor ninge iubire pe tâmplele nepoților noștri. Trebuie să vin, trebuie să vin...
Numai bine!
Arcturus.
P.S. Doar ca tehnică, nu-mi \"pușcă\" acest \"impecabil de virtual\", dar nu disec, să nu greșesc. Umblu încet în vârful picioarelor.

Țiriac acum studiază un tertip,
Să câștigăm măcar la triplu salt,
Dacă-i convinge-n loc de-o groapă cu nisip,
Să instaleze pe stadion o groapă... în asfalt!

Frumos, Magule... ca o doină din Țara Lăpușului pe care am ascultat-o chiar aseară.

Djamal, trebuie să corectezi însulă țipăte... normal poemul trebuia să aterizeze la Atelier și zic asta fiind în dezacord cu toată lumea care e în dezacord cu mine... în rest, am citit aici un poem sub nivelul cu care m-ai obișnuit
Să ne citim cu bine pe mai departe și fără țipăte

Câteva sintagme care mi-au atras atenția un poem discursiv reușit (chiar dacă discursul nu se așează la locul lui pe deplin)
Un poem bun, dar perfectibil.
Pentru că așa cum e acum, e un fel de fire and ice adică acea notă de distanță de parcă nu îți pasă de ce iese. Și care pe mine mă trimite afară din poem.
Stea însă pe deplin meritată, părerea mea

un poem plin de tristețe, plin de filth-ul vieții, o apocalipsă ce tot vine și mereu vine... nu cred că am citit recently ceva mai dark...!
totuși cred că e puțin forțat pe alocuri, iar primul vers ar trebui adus în acord
femeile ce nu le-au fost mirese
ca să văd dacă apar iar la off-topic pentru că nu am înțeles pe deplin cum funcționează mecanismul acesta off-topic pe agonia, așa că încerc și eu, încet-încet, cu degetul în apă

fain scris însă prea explicit, în sensul de prozaic
știu că ăsta e numele jocului acum
dar mie nu-mi place
nu mă trezește

Cuvintele voastre mă onorează împreună cu acceptarea mea aici, unde totul a început pentru mine, acum mai bine de zece ani

m-am străduit, la anii mei, să citesc mai multe poeme (foarte înstelate) din această pagină iar părerea mea este că acest autor este un bășcălios, deci foarte în acord cu vremurile actuale.
textele sale sunt ziaristice (nu e de mirare că îi plac lui pal, un alt ziarist) și mie cel puțin nu îmi spun nimic mai mult decât un reportaj de pe, hai să zic, românia tv, antena 3 sau realitatea tv.
este prin aceste texte o absență totală a acelui ingredient (care nu poate fi numit ușor) și care transformă un text reușit dpdv literar în poezie.
am rămas în admirația picioarelor ei ca pe-o plăcintă cu mere... o construcție poetică frizând admirația (mă repet?) unor artiști ai metoforei absurde în poezia actuală, vorbe aruncate pe hârtia virtuală așa, ca la K1 o lovitură la țurloaie

Un poem de excepție, trist ca viața însăși, scris cu o pană sigură de maestru...
Cu o plăcere deosebită a lecturii sper ca acest text să fie citit de cât mai mulți vizitatori ai site-ului. Și nu pentru cine știe-ce merite, ci pentru că este un poem care se susține solid și trist ca un nor de furtună pe întreaga sa structură.
Chapeau maestre

Dragă Kostea, mulțumesc pentru lectură, e suculentă, mi-a plăcut!
Eu văd aici o problemă reală pe axa porumbel-cuc-pisică-uliu, nu știu cum cel din urmă, cum spui tu în text, ar putea-o rezolva.
Porumbeii au devenit o problemă, sunt un focar de infecție și nimeni nu face nimic, right, pisicile ai văzut și tu că nu le pasă... iar uliul nu coboară la oraș asta e clar, așa că doar cucul mai poate face ceva.
Părerea mea