Poezie
colind pentru zori de zi
1001 d. H
1 min lectură·
Mediu
<img src=\"http://pic9.picturetrail.com/VOL294/1487870/2839029/40019021.jpg\" align=centre
amar, arar, amar,
ca surâsul lovit de lumina duhului,
rugăciunea mea țese
scară de șoapte până la Stea.
nici azi nu știu de ce săbiile bunicilor mei nu încăpeau în aceeași teacă, de ce ariciul cel bătrân, făuritorul de lume, mi-a arăta în vis, odată, sicriele zeilor vechi de pe piscuri și crucea Mănăstirii de Tămâie.
arar, dalbu-i amar,
în durerile facerii plânge-a răstignire
limba mea.
0115.102
0

de fapt tot poemul este un melange de sacru, de mister, de intangibil si, poate, de multe alte lucruri pe care nu reusesc sa le vad la prima aruncare de ochi...