Parabola Cocorului Alb

\"nu o sa ai buzunare/pentru comorile acestei lumi\"
te mai citesc inca o data. surprinzator de simplu, surprinzator de complet!

ma bucur ca ai surprins aceasta simplitate. din nefericire poezia, azi, nu se mai bucura de o astfel de virtute, decat in cazul oamenilor care...nu mai au buzunare :-)


multumesc

cu respect Magul

Versurile tale evoca repere pe drumul catre inalt... cum putem oare sa zburam decat atunci cand nu ne mai fundamentam inaltarea pe aripi, fie ele de carne, de spirit ori de dorinta.

nu-mi mai folosesc buzunarele pentru comorile acestei lumi..le port pe aripi..spre drumul ce il voi lua.
simplu si cu inteles...imi place chiar foarte mult textul si cred ca mesajul se bucura de virtute:)
lore

habar nu am :-)
aripile pot fi ele repere sau indicatoare spre un drum
pacat ca oamenii si-au facut despre \"inalt\" o imagine foarte exacta

cu respect, Magul

Frumos. Pentru mine acest zbor este unul al iubirii. Iubim tot, nu avem nimic. Nici macar nevoie.:))

va multumesc pentru alaturarea in intentie

e frumoasa deschiderea ta spre iubirea a tot ce ne inconjoara. ca sa putem iubi avem nevoie de noi insine.
multumesc Elia, Loredana, Vladimir, Bianca...

tocmai m-am intors din stele

De-am putea strange in buzunare numai comori! Sau macar de ne-am putea debarasa de unele chestii de umplutura.

Din pacate unii schimba multe aripi pe drumurile care ii poarta, poate din neputinta de a vedea cat de aproape e uneori inaltul.

Bine ai revenit, calatorule! ppe !

multumesc claudiu pentru intarirea sensului celor mai bune lucruri...
bine am revenit, Geta! eu am fost mereu aici, doar ca am asistat cocotat pe o creanga la o transmutatie gingasa a luminii Lunii in polen de floare

cu prietenie Magul

poezia ta, magule, purifica. intotdeauna o placere sa te citesc.

pentru mine sunt o mare onoare aceste cuvinte.
purificarea e un exercitiu asemenea caderii nisipului in clepsidra, incat nici noi nu mai stim uneori ce suntem, nisip sau sticla ce-l contine.

sa fi e bine, sa fie rau?

cu prietenie, Magul

nu-mi trebuie buzunare, stau cu gura deschisă și intră ca-n gară. Glumesc.
Oare?

inaltul ramane inalt atata vreme cat nu e atins...
ramai aici jos, spre a te putea inalta, zboara acolo, inspre in sus, spre a putea aduna, in priviri, comori. din priviri ne imbogatim si noi, ceilalti zburatori.

\"nu o sa ai buzunare
pentru comorile acestei lumi.\"
Comorile acestei lumi nu incap in buzunarele tale pentru ca sunt atat de multe incat nu ai timp sa te plictisesti, descoperindu-le.
Sau comorile nu pot fi cumparate, oricat de mari ti-ar fi buzunarele.
Eu ma gandisem la primul sens, initial.
Atunci cum de sunt atatia oameni plictisiti? Poate ca nu au aripi suficicient de mari ca sa zboare pana la ele sau poate nu au ochi sa le \"vada\".

Un poem ca un sfat simplu, intelept, ce da curaj(aripi) oricui. O sa ma port si eu cu buzunarele goale si in pumnul sufletului cu poemul tau cu arome de ploi si flori de tei.

Pentru comorile din asta lume
E pregatit un loc anume
De necuprins imensul hau
Nu ai sa crezi
E chiar sufletul tau!

poemul ca si mormantul lui Alexandru Macedonul. deschis si cu aripile pe dinafara.
dar nodul gordian se taie tot cu aripa.

frumos, magule, frumos pana-n buzunarele inimii.
si greu de comentat diafania-epifania, dar am trecut asa ca sa stii.

Nu stiu cum se face ca ori de cate ori revin sa citesc un text al tau, Magule, ma izbeste doar pe mine (se pare, din comentarii) titlul. Dincolo gasesc un text care-mi spune ca esti bine si deci eu sunt fericit.

Nu sunt un critic literar dar cred ca nici nu trebuie sa fii ... e suficient sa nu ai \"buzunare pentru comorile acestei lumi\" pentru a vedea ca textul are o semnificatie atat de adanca si totodata atat de accesibila. Am citit comentariile celor care au avut bucuria sa citeasca inaintea mea si ma bucur ca mai exista oameni sensibili. :)
Ma bucur ca mai exista oameni care \"traiesc\" ... cu adevarat.