claudiu banu

Sufletul meu atrage muștele pe fundul ceștii de cafea, exact acolo unde calitatea monologului a devenit Premium. Ultra pro max. Mă văd tot mai greu în oglindă, tot mai șters pe sub

mult înainte de a-mi schimba cablajul din piept înainte de a renunța la necesitatea unui gol imens acolo mult înainte de rocada calamităților interne și mai ales înainte de posibilitatea

ieri a plouat toată ziua și mă așteptam să se rupă un baraj undeva să se surpe fundațiile clădirilor să cadă bucăți din plafon din ziduri ore la rând sub mine a transpirat un pat străin. ore

1. dincolo de fereastră traficul de la 8.29 a.m. și tot acel dute-vino inconsecvent și mareic un act sexual in care trecătorii își împlică viețile e una din acele zile de luni în

mai ales apatie. stai pe un scaun la o terasă cu o sticlă de bere în față cu o scrumieră în dreapta și un ziar în stanga. un gol uscat înlăuntru. nu mai asculți vocile din capul tău. e un fel de

1. de șase zile stau închis în casă fără să vorbesc cu nimeni fară să mă mișc mai mult decât am nevoie de șase zile bolesc fără să fiu bolnav fără să aștept ceva de șase zile lumina se târăște

1.după o vreme mi s-au deschis ochii și câteva informații au început să se lege in cortex. nu știam unde sunt dar se auzeau alți oameni. respirând. nu eram acasă mă înconjura un întuneric

Rândurile astea le scriu la tastatura unui calculator, iar între mine și ele e un spațiu gol, în care așez uneori o cutie de bere și speranța că la sfârșitul următorului vers voi avea o