[2]

\"și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată
deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile
(în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire
degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență
schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie
și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută
de nimic nu-s sigur în afară de asta\"
(Frank O\'Hara)

...pentru copilul din interior care se lupta cu amintirea unui candva, adanc
pentru ruperea din timp cand neridicarea spre lumina diminetii produce oboseala stinsa, dureroasa
pentru framantari si tristete, sa uiti tumultul care s-ar lipi ca o fila de jurnal pe trup, sa mergi asa,
chiar daca in aer e o continua ameteala, o sfasiere in bucati a sinelui
aminteste-ti urmele pentru invierea acelui \"putin mai bine\"..
la multi ani si doua zile acum

O sa ma folosesc tot de cateva versuri, ca si tine, pentru a da un raspuns:


the history of melancholia
includes all of us.
me, I writhe in dirty sheets
while staring at blue walls
and nothing.
I have gotten so used to melancholia
that
I greet it like an old
friend.
I will now do 15 minutes of grieving
for the lost redhead,
I tell the gods.
I do it and feel quite bad
quite sad,
then I rise
CLEANSED
even though nothing
is solved.
that\'s what I get for kicking
religion in the ass.
I should have kicked the redhead
in the ass
where her brains and her bread and
butter are
at ...
but, no, I\'ve felt sad
about everything:
the lost redhead was just another
smash in a lifelong
loss ...
I listen to drums on the radio now
and grin.
there is something wrong with me
besides
melancholia.
....
asa ca here it goes: i lie, i fake it, i am a fraud.
but i\'m lovin\' it.
multam de urari!