Poezie
recidivă
(despre tăcere)
1 min lectură·
Mediu
mult înainte de a-mi schimba
cablajul din piept
înainte de a renunța la necesitatea unui gol imens
acolo
mult înainte de rocada calamităților interne și
mai ales înainte de posibilitatea exilului sau a
călătoriei
în sine
înainte de a redesena
în jurul celorlalți
haloul
înainte de ritualul recurent al mâinii care schițează
respingerea
cu ani întregi înainte
când am părăsit liniile
când am înțeles că-n lumea lupilor
oile sunt binevenite
atunci
am devenit arhitectul propriei
recidive
atunci
am început să construiesc
meticulos
armura
013148
0
am înteles scrierea ca un fir prelins pe fața interioară a armurii.