vin vremuri crunte pentru animalul acesta

acest tecst e comun, diluat si fara verva. se vrea un fel de manual al micului supravietitor intr-o lume idioata, sau e doar o insiruire de fraze fara nici o legatura cu poezia?
amica.

Acest \"tecst\" e exact ce vrei tu sa fie. Dar, daca prin fraza aceea imi sugerezi ca ai vrea sa iti spun ce e in capul meu, atunci afla ca pentru mine textul e narcanti.

e ceva sa scrii o poezie care se dezbraca de metafore, epitete etc. etc. da senzatia de autentic

\"la un moment dat te trezești cu o singură comandă în consolă\"-ăsta e singurul vers care mi se pare că scârțâie - e prea forțată imaginea: \"o singură comandă în consolă\"...în rest poemul are părțile lui bune și apare ca urmare a defulării...în versul care încheie poemul eu văd latura lui onirică, starea incomodă dispare, nu trebuie să te mai refugiezi,stare de a fi speriat și frica de a-ți veni rândul dispar și ele - trebuie doar să deschizi ușor ochii și atunci observi că \"lumina îți apasă dureros orbitele\".

un poem ce mi-a plăcut--ernesto sabato afirmă ca un om bucuros nu are ce să scrie....claudiu a avut ce scrie....

poți să fi
începi să fi
tărziu

Sonia, cand sa iti zic \"multumesc, you\'ve made justice to this \"tecst\", or at least to the writer\'s technique \", am vrut sa vad si cui ii multumesc. Insa imi pare ca doar ce te-ai inscris pe site. Asa ca in loc de alte alea, bun venit.

Bogdan, imi dau seama ca apare ca fortat, dar ...of, exprima ce doream eu. Multam de trecere!

Ela, ne me jette pas la pierre...

nu era decât un fel de te rog corectează acelea, atâtica

prea puține metafore, astfel e doar o descriere.

douămiiștii mai nou fac experimente, poezii fără metafore sau alte forme stilistice consacrate...asta nu înseamnă că poezia s-a dezbrăcat de piele și de oase și a rămas doar scheletul...poemul lui claudiu mi se par unul bun și cu puține metafore...

Cred ca nu e ceva ce apartine douamiistilor, ci mai repede poetilor americani, care în acceptiunea mea nu au cautat niciodata sa forteze prea mult în poezie (ma refer aici in principal la limbaj si imagini)cu au facut , de exemplu, francezii si (implicit) romanii. pe vremea cand il iubeam enorm pe nichita, i-am citit unui prieten din el...la fiecare doua fraze ma oprea intrebandu-ma: \"cum adica...?\" ... am mai spus-o despre textele pe care le scriu in ultima vreme: caut sa evit abstractul, si caut sa extrag poezia din cotidian. ca imi iese sau nu, ma intereseaza mai putin. iar aici, pe net, consider ca sunt pe ciorna, pe terenul de joaca, imi permit multe. (inclusiv sa testez reactii). Mi-as dori sa vad mai multi oameni ca lucreza mai mult cu verbul, cu metonimiile si sinecdocile cu repetitiile decat cu personificarile, comparatiile si alegoriile.

și mie mi se pare un text bun, sugestia e puternică și tensiunea dramatică e bine dozată. mi-a venit în minte, uitându-mă la textul tău, și nu știu dacă greșesc, e doar un gând, că apelul la generalizare deși pe moment intensifică sugestia, totuși o poate slăbi
uite aici când spui \"nu scapă nimeni niciodată\", contrastele estetice ale dramei concrete par că se estompează, oare greșesc?
e de reflectat dacă scade sau crește sugestia în momentul în care ar lipsi această sentință
oricum e bine că nu închei aici și finalizezi cu un sentiment de propagare a undei în regnul subiectivității și un ultim vers remarcabil
\"lumina îți apasă dureros orbitele\"

Foarte pertinenta observatia. Multam de trecere si nu numai.

brilianta ideea de a scrie ca sa-i citesti pe ceilalti:)

e desprins din cotidian... e vorba despre noi... despre clipele de ratacire... ecomplet!

nu trebuia să ștergi (de ce n-ar trebui să spunem lucrurilor pe nume) îmi plăcuse

Claudiu,
am citit din textele tale. ai talent. sugestie, tensiune, efect. la constructie ar mai fi de lucrat.

cu prietenie,

Petrut, multumesc de semn.
mi-ar prinde bine putina concretete. la ce anume din constructie crezi ca merita sa lucrez mai mult?

nu m-ar deranja sa iei un text si sa il re_construiesti. cred ca astfel as intelege cel mai usor.

eu încă n-am citit nimic aici pe pagina ta; habar n-aveam că ai cont aici, ca să zic așa.

dar te-am citit în antologia de la râșca și mi-a plăcut mult. și rămăsesem așa cu o imagine a unuia care scrie simplu, dezinhibat și la pers. 1, gen :D

doar că textul ăsta e construit, rece și la persoana a 2-a impersonală. nu că ar fi un text rău - mi-a plăcut, dar mai mult îmi place poemul ăla în care descrii cum te piși pe tine etc.

un text care prezinta un altfel de claudiu banu. nu un claudiu banu diferit, ci un pic mai patrunzator, mai rabdator, cu accente introspective. sa speram insa ca nu e ultimul lui text pe aici.
de asemenea, sa speram ca vom mai bea o bere cu el prin ploiesti.

arunca cu sticla bere intr-un monitor de pc , intr-o fereastra , intr-un om si ai sa descoperi si acolo un text. nu e niciodata ultimul -nici aici nici dincolo- pentru ca din cate se aude claudiu banu mai scrie- foarte rar, foarte egoist, foarte exclusivist – aproape doar la 5 dimineata , pentru cititorul claudiu banu. Iar tot ce publica, o face pe propriul monitor unde claudiu banu baleieaza decenii de texte niciodata satisfacatoare desi
a evoluat sufficient
cat sa isi canibalizezi ideile vechi
spune despre el ca s-a maturizat exact atat cat sa ṣtie ca ii lipseste amplificatorul
urma în ceilalti
urletul seismic.

claudiu banu il mulineaza pe claudiu banu inapoi ori de cate ori claudiu banu evadeaza,il aduce cu piciorele pe pamant pe strazile bucurestiului - exact acolo unde claudiu banu
prefera linistea, cafeaua fara zahar,
si exilul.