una din zilele acelea, când

Da, așa e în viață. Dispare când una când altul.
Mi-a plăcut textul, e cumva candid și proaspăt, m-am putut odihni în prezența lui. Mi-amintește cumva de aforismele lui Tudor Mușatescu.

\"îți,îți,îți\" - am devenit brusc sensibilă la repetiții, mai ales atunci cînd nu sunt organizate, cînd apar descoperite (și sincer, nu știu dacă poți rezolva problema lor, le poți, eventual, camufla), dar și cînd par să nu aibă vreo umbră anume de intenționalitate, de provocare a unui circuit tip malaxor-de-informație. aici mesajul e destul de clar ca să nu fie necesară accelerarea asimilării lui.
o altă tăietură a versurilor ar putea fi o soluție (avantajoasă, pentru text, așa cum e acum). un soi de operație estetică. și nimic altceva (iar ideea camuflării cade)

claudiu in acest text ai devenit
mult prea imobil
actiunile parca se petrec in acelasi cadru

poate ca acest text e / in regula /
doar daca e sa apreciem anume ideea pe care o
are ca schelet / insa nu
si efectul / impactul textului asupra / noastra /

nu stiu / am impresia ca finalul /
este prezivibil din / cauza / mecanismului
/ ma rog / din cauza constructiei
si poate ar fi nevoie pe undeva
de spontanietate

Am notat observatiile voastre, multumesc.

Titlu este banal, bătătorit, iar textul- un banc fără o miză prea mare. De spus prietenilor la birou, poate. E o încercare poetică, nu vreau să comentez despre acordarea stelelor, oricum nu era de recomandat. Succes!

mai fac o dată precizarea, fiindcă văd că e necesar:
- textele însoțite de stea roșie sunt alese pt recomandare de către editori
- textele care au mai mult de 3 stele aurii intră automat la \"texte recomandate\", dar NU sunt însoțite și de alegerea editorială (nu au stea roșie); prin urmare, dacă un text este apreciat și înstelat de 3 membri steluțari, poate urca automat la recomandate, fără a fi implicat vreun editor.

Ela

nu inteleg de ce atata lauda pt o poezia banala si stupida ca miza. nu exprima absolut nimic interesant.

sa auzim de bine

finalul e de toată lauda.
poezia mi-a amintit de alice în țara minunilor(nu alice a noastră..:)) și motanul acela care dispărea până la mustăți.
ochi albaștri zici..:)?
seară bună

rusine mie, s-a pierdut numele pe parurs si sexul
seara buna

eu unul, nu inteleg de ce ar trebui ca fiecare poezie sa aiba o miza deosebita. cred ca pentru orice text care e postat intr-un spatiu public , sau publicat pe hartie, singura miza ar trebui sa fie atragerea citirilor. mie unuia imi e clar ca beauty is in the eyes of the beholder. iar in putinele volume de poezie (buna, rea, numai eu stiu) pe care le-am citit 80-90% din texte erau (din fericire) lipsite de miza (din punctul meu de vedere).asta e, sunt limitat la subcultura mea. nu pot inca sa inteleg de ce ar trebui sa fortez lingvistic si/sau stilistic o idee, ca sa storc putina poezie. sa-mi reprosez asa ceva ar fi ca si cum si cum as opri actorii in \"asteptandu-l pe Godot\" (nu conteaza in ce adaptare sau pe ce scena) si i-as pune sa fie mai zambitori si mai plini de viata. sau mai mistici si mai intelepti. sa schimbe dom\'le verbele acelea fiindca Beckett era cam limitat. si se mai si repeta. pai nu?.

am o colega de serviciu care s-a imbracat astazi in alb. si eu zic in sinea mea ca ii sta bine, o face mai vesela. un asiatic ar zice probabil despre ea ca poarta doliu si ca e trista. Pentru Ioana G. textul meu e banc, pentru M. Tita e doar un text stupid. Asta e un lucru excelent, prefer sa aflu cat mai multe perceptii (oricum vor fi ele) decat sa raman un ignorant.

Gelu Vlasin, ma bucur sa te reintalnesc pe aici. el tiempo pasa tan rapidamente recientemente, no?

Stefan, Ela, toti..multumesc de trecere!

...și alte poezii, unele mai bune decât asta. Ai dreptate, într-un volum nu face rău, zâmbești, uiți, treci mai departe. Am spus că nu e decât un banc. Pur și simplu.

acesta este un text cu absență. cu toate că se vorbește despre dispariție.
dacă nu-l stăpânești, îți scapă ușor printre degete, exact la granița dintre cele două mai sus amintite.
am simțit trimiterea, pas cu pas, către marginea ființei, acolo unde tot ceea ce cunoaștem se află pe cale de dispariție.

thais

mie mi-a placut poezia asta fiindca mie nu imi spune nimic. dar nu trebuie sa-mi spuna nimic, asta e toata frumusetea lui

cred ca este o poveste despre cum dispar toate in Triunghiul
Bermudelor(inclusiv femeile, sau una) daca am inteles bine resorturile acestei poezii. Daca nu, este o nazbatie.

pull a string, a puppet moves


each man must realize
that it can all disappear very
quickly:
the cat, the woman, the job,
the front tire,
the bed, the walls, the
room; all our necessities
including love,
rest on foundations of sand -
and any given cause,
no matter how unrelated:
the death of a boy in Hong Kong
or a blizzard in Omaha …
can serve as your undoing.
all your chinaware crashing to the
kitchen floor, your girl will enter
and you’ll be standing, drunk,
in the center of it and she’ll ask:
my god, what’s the matter?
and you’ll answer: I don’t know,
I don’t know …

charles bukowski

uite de ce mi-a adus aminte comentariul tau, Mihai. Bineinteles, sunt si voci care sa jure ca si textul lui chinaski e o nazbatie. :) Ba chiar cred ca dupa un long shot, chinaski insasi ar racni probabil cel mai tare ca orice text e o nazbatie dar mai ales acela. De fapt, daca stau si ma gandesc bine, si eu as zice la fel. Îmi place chestia asta. Mihai, textul meu e o nazbatie.

Laurentiu, mie mi-a placut comentariul tau din aceleasi motive pentru care tie ti-a placut poezia mea. :)

thais, trebuia cumva sa inventez un alt sistem de repere ca sa nu ma simt prins in acesta de aici. \"habarnam\" daca am reusit.

imploziv, ne retragem in noi, stergand urmele, nu cumva sa ne urmareasca cineva, caci pana la urma, unde ne incuiem descuindu-ne decat adanc in noi, in vidul entropiei estetice primordiale

Parerea mea este ca cacofonic vorbind Claudiu Banu (mai greu ca RON-ul) ne-a scris aici un poem care sa ne introduca in atmosfera specifica legislatiei UE. Prima strofa exprima limpede imboldul de a ne lasa de fumat, este de fapt un fenomen de \"disparitie a chefului\", dupa ce se vor fi introdus toate restrictiile referitoare la acest viciu morbid. Apoi strofa a doua incepe, incet-incet sa ne vorbeasca despre beneficiile integrarii, desi \"esti nervos\" (normal, nu mai fumezi!), totusi \"nu mai dispare nimic\", deci politia si jandarmii si bodyguarzii si sri-ul si armata e toti cu noi si nu ne mai dispare nimic! Suntem nefumatori si safe!!
Strofa a treia (adagio finale) exprima finalmente conditia membrului UE cu drepturi depline care se aseamana inginerul de pe vremea lui ceau-bau: un caine, adica are privirea inteligenta dar nu poate sa se exprime.
In ansamblu, poemul degaja o atmosfera de fericire tampa, specifica MUE (Marii Uniuni Europeana). Cel Mai UE poem pe care l-am citit in ultima vreme, de cand ne-am integrat si consequently s-au scumpit tigarile,
Andu

inginerului, sorry :-)

eu nu inteleg de ce se cauta
atat de mult o miza importanta a textelor
de vreme ce suntem in perioada in care minimalismul
isi intinde influentele peste tot.
scriem despre lucruri reale, intamplari reale.
faptul ca ma pis pe-un stalp in centru si cei de pe partea
cealalta ma vad nu are o miza. are in schimb imagine.

e greu insa sa scrii pt \"imaginea\" aia pen ca tre s-o \"really\" nimeresti ca sa placa si sa spuna totusi ceva.

Andule, daca asa vrei tu sa fie, asa sa fie. Nu prea ma mai iau eu in serios, dar nici cu tine nu mi-e rusine. Pacat.

Tizule, buna trimitere, \"imaginea\". O fotografie cu prea multe culori, cu un subiect care nu e clar privitorului etc clasificata in 9/10 cazuri ca fiind nereusita. Eu merg pe o extrema in care prezint numai subiectul gol golut pe un fundal monocrom, dar pana la urma asta seamana mai bine cu ce vad eu acum din spatele canonului 400D. Scriu \"subtire\" incercand sa creez/redau o poveste intreaga doar cu ajutorul unui instantaneu. Daca iese, bine, daca nu, at least i gave it my shot. my snapshot.

post scriptum la \"când visam în academii la ochi albaștri\"(Eminescu)

cum sa iti mai pierzi rabdarea dupa ce ti-a disparut cheful? :-?

catalin, nu, nu cred.

madalina, am fost la patinaj pt prima oara ever acum 2 saptamani, am mancat la un restaurant chinezesc pt prima oara ever saptamana trecuta, dar nu vad de ce as scrie despre acestea. prefer sa caut o imagine cumva comuna, un pod acolo, ceva care sa ma lege/deslege de cititori.

Loredana, mai corect cred ca era sa intrebi:
cum sa iti mai pierzi rabdarea dupa ce ti-a disparut cheful sa razi sau sa tragi o injuratura? altfel mi se pare scos din context.

am citit poezia si chiar am recitit-o.mi s-a parut la un moment dat amuzanta;stateam si ma gandeam ca asa mi se intampla si mie catedoata:imi caut pixul,dar imi dispare caietul;gasesc caietul, dar nu gasesc cartea si asa mai departe.interesanta conceptie!oricum nu gasesti nimic niciodata cand ai nevoie de lucrul respectiv.\"ridici din spracene\"-o imagine foarte reusita in care ma regasesc:asa fac si eu cand ma gandesc la ironia sortii.
cu respect,
Mihaela