Simt cum cresc flori moarte în părul meu
Mirosul lor îmi amintește de trupurile înecaților pierdute în largul mărilor sudului
Oasele lor se contopesc cu nisipul adâncurilor
Ideograme stranii
cum ar fi
să aluneci în Vis
(și)
să te oprești în fața unor porți uriașe
a căror măreție să-ți miște în putere
să o întrevezi/întrepătrunzi
să eziți, să găsești scuze
nimicuri lucitoare
nu mai știu cine pe cine păcălește
să ne separăm mintea de trup
picturi înnegrite în care madone
nu-și mai strâng pruncii la piept
și poezie cleioasă
și cer de martie
amăgirea
mă simt fertilă
însămânțează o idee
între faldurile imaginației mele
să o port oriunde m-aș duce
să flămânzească și să se îndestuleze
odată cu mine
să-i crească rădăcini în trupu-mi
câte ore
depozitare-ale unor memorii
țărmuri cândva conturate
deșirate ca dintr-un vechi șal
fire împletite stângaci
într-un ghem sugrumat
cu mâini sigure
meșteșugit dăltuite
în gheba
s-au îngrămădit scaunele
în colțul încăperii
stau piramidă șuie
sunt speriate de lumină
sau de întuneric
mă întreb
pentru că aici pe coridor
nu știi niciodată
în ce te scalzi
răsărit și
dintr-o mângâiere
degetele au săpat brazde adânci
însămânțând lumina pe fruntea-ți înnorată
catedrale zvelte au săltat spre nori
înșirându-i pe turlele lor într-un șirag fluid
iar trupul ți
limba ți-e stearpă
mai bine ai smulge-o
și ai arunca-o peste umăr
să-ți poarte noroc
...
am să vin în urma ta
o voi ridica blând
voi fi iară buna samariteancă
voi îngriji rănile
e una din acele zile mohorâte apăsătoare
când nimic nu intervine între tine și nori
când păsările lipsesc de pe cer pentru că pur și simplu au alergie la gri
când toți cei pe care-i cunoști mai
culorile se răsfrâng
printre florile strivite de sticla
ce se interpune între chipurile noastre
cu geometrii din cele mai fanteziste
tu un triunghi ce încape într-un cerc
eu ploaia
mulțime de
aș vrea să-ți sorb dragostea dintr-un vas de lut ars
crescut între palmele unui iscusit olar,
ce-a ascultat cândva
povestea cântului ce-mbujora obrajii copilei,
fragedă făptură a
iubite
culeg ploile din clepsidre
și ți le prind în plete
ce se-nfășoară în jurul
copacilor ce nu înfrunzesc niciodată
dăruindu-le veșmânt
simt megaliți înflorindu-ți sub piele
sunt
azi am vazut cum cainele lipaia
cenusiul zilei dintr-un ochi de apa
a carei pleoapa de foc
s-a desprins
maiestrit origami
leganat de vantul de est
departe de fata descuamata a
as inchega o lume in care
intre masculi si femele
cerul indigo impregnat
sa-mprastie viril
stele
asupra marilor nesfarsite
si intr-un tarziu
foliculii tai labartati
sa-mi fie urne
si
ti-ai crapat venele cu dintii
si-apoi mi-ai scurs pe buze poezie trista
am gustat sanul granulat al mamei
copt in spuza
am ascultat cum hainele fosneau
purtate de vant
departe de
framant coca moale a unui trup de sirena esuata
maini se afunda in carne sangeranda
le plimb indragostita printre tesuturi hidropote
ce ma urzica-n podul palmei stangi
degete se contopesc cu
madona, nu caut a te priponi
pe-altarul ce ti l-am plamadit,
framantand farame de lut
(galben suferind)
madona, nu-ti neg puterile de vindecare,
dar cernite-s chipurile
celor ce i-ai atins cu