dinga linga lena

e una din acele zile mohorâte apăsătoare

când nimic nu intervine între tine și nori

când păsările lipsesc de pe cer pentru că pur și simplu au alergie la gri

când toți cei pe care-i cunoști mai repede s-ar sinucide decât să iasă din cochiile lor

când ochii îngerilor sunt mai înlăcrimați ca niciodată

când melcii lasă acele dâre lungi băloase pe care dacă le urmezi ajungi în wonderland

când spicele nu mai sunt galbene și nici macii roșii

când muști din măr și viermele te salută căscând

când copacii își ascund coroanele asemenea struților

când înfășori o poezie tristă în jurul ochilor și o lași să-ți ecraneze vederea căutând să faci diferența dintre bine și rău, dintre târziu și devreme, dintre linie și punct

când realizezi că dinozaurii au murit acum multă multă vreme pentru că n-au știut să gestioneze depozitul de arme atomice

când degetele de la mâna stângă nu ți se aliniază

când marea freamată dar habar n-ai de unde vine sunetul

când oricine ar da un regat pentru o bere rece

când strigi în gura mare în pustietatea chiliei tale: ce-a fost mai întâi: pasta de dinți sau gelul de duș

când succesiunea farurilor te rutinează

cand ielele tac și când tot ce ai mai bun de facut este să te așezi la războiul ăla nenorocit și să țeși o poveste…

și totuși rămâne cea mai interesantă zi din cele mai puțin interesante zile din viața mea întotdeauna neinteresantă