Poezie
diafană
1 min lectură·
Mediu
culorile se răsfrâng
printre florile strivite de sticla
ce se interpune între chipurile noastre
cu geometrii din cele mai fanteziste
tu un triunghi ce încape într-un cerc
eu ploaia
mulțime de puncte
noi focarele unei hiperbole
tentacular expandată printre galaxii
la fel de tăcute
la fel de bătrâne
cum au fost și ieri
și iți privesc chipul
printre sporii unui alt început de lume
și ochii tăi cresc în ochii mei
sorbindu-mi
tremurul
și umbrele
și orele
002735
0