Poezie
de sub pleoape
cine te iubește nu te lasă la greu
1 min lectură·
Mediu
dintr-o mângâiere
degetele au săpat brazde adânci
însămânțând lumina pe fruntea-ți înnorată
catedrale zvelte au săltat spre nori
înșirându-i pe turlele lor într-un șirag fluid
iar trupul ți s-a alungit spre stele
evadând prin fereastra vie
ce am/ai scobit-o în carnea-mi ce tremură
înfigând unghiile adânc, mușcând, cerșind libertate
...
acum ai devenit un melc
îți porți piciorul fraged și lumea ce-ți stă cochilie
pe sub streșini de comete
înaintând mereu, tăcut, discret, pe scara către paradis
your own stairway to heaven
to conquer
002721
0